Poezie
ca în antichitate
1 min lectură·
Mediu
mă adresez oamenilor precum zeilor incantații
piețele pline de lume oameni ce nu deschid urechile
vorbele pînă la înălțimea turnurilor tăcute
poluarea nu pe coșurile fabricilor
ci din piepturi.
un psalm cartierului orașului țării mele
un nou david incantînd obiceiuri noi.
poeții au murit actorii așișderea
doar rugăciunile se ridică
fum prin fum ardere către ardere.
oamenii își întrețin altarele
ridică brațele și tac
fum de tămîie furnalele
pe ecrane se dă ora exactă.
054.623
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Liviu-Ioan Muresan
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 74
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 14
- Actualizat
Cum sa citezi
Liviu-Ioan Muresan. “ca în antichitate.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/liviu-ioan-muresan/poezie/13916132/ca-in-antichitateComentarii (5)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
DScu siguranta si influentata acum de evenimentele din tara, percep textul acesta ca pe un semn de avertizare adresat tuturor celor care au nevoie de un spatiu curat si respirabil.
nu pot inca sa ma leapad de un iz de amareala..
la buna recitire!
Linea
nu pot inca sa ma leapad de un iz de amareala..
la buna recitire!
Linea
0
LMȘtefan, mulțumesc pentru semn și pentru atenție.
Dana, nu are nici o legătură. Cititorul însă poate recepta diferit.
Vă mulțumesc pentru trecere și vă mai aștept.
LIM.
Dana, nu are nici o legătură. Cititorul însă poate recepta diferit.
Vă mulțumesc pentru trecere și vă mai aștept.
LIM.
0
OA”poluarea nu pe coșurile fabricilor
ci din piepturi” – foarte adevărat, oamenii poluează mai mult decât furnalele, “incantațiile” sunt în zadar. Obiceiurile se schimbă greu sau deloc. N-aș vrea ca poeții să moară! Prin rugăciune încercăm să ne ținem departe de neplăceri, neajunsuri, neputințe… să întreținem altarele, așa cum prea frumos o spui. Poetul mânuiește cuvintele și ideile cu mare măiestrie, cu inteligența cu care m-a obișnuit.
O poezie... interesantă!
Ottilia Ardeleanu
ci din piepturi” – foarte adevărat, oamenii poluează mai mult decât furnalele, “incantațiile” sunt în zadar. Obiceiurile se schimbă greu sau deloc. N-aș vrea ca poeții să moară! Prin rugăciune încercăm să ne ținem departe de neplăceri, neajunsuri, neputințe… să întreținem altarele, așa cum prea frumos o spui. Poetul mânuiește cuvintele și ideile cu mare măiestrie, cu inteligența cu care m-a obișnuit.
O poezie... interesantă!
Ottilia Ardeleanu
0
LMnu trebuie să moară poeții, oamenii, toate cele. Peste acestea viața. Vă mulțumesc mult pentru comentariu.
LIM.
LIM.
0
\"vorbele pînă la înălțimea turnurilor tăcute
poluarea nu pe coșurile fabricilor
ci din piepturi.\"
Urmaresc indeaporoape creatia ta.
Cele bune,
Dancus