ștefan ciobanu

și ție îți urez un paște fericit. mă bucură faptul că ai văzut imaginea finală, imagine care este pentru mine specială
seară bună

încercări. gravitatea o văd și eu ca și împăcarea cu sine, o împăcare cu timpul cu universul, fără a băga sub preș mizeriile. le înfrunți cu mâinile goale. eu văd o revoltă aici. o revoltă care vine din interior și se așează în trup. revolta este asumată și înhămată. instruită
lumină să ai zilele astea
ștefan

încifrarea este relativă, uneori vedem ceea ce vrem sau suntem învățați. un cuvânt simplu poate încuia multe minți doar pentru că acel cuvânt nu rezonează peste tot. a fi cerebral înseamnă a te admira în oglindă fără să o spargi. mereu pe drumuri uităm însă că e normal să fim prăfuiți. a închide ochii și a visa e o artă, a cupla imagini din crezuetul inimii este un merit strict al faptelor care te-au format până în prezent.
vă mulțumesc de trecere

da, văd că noi agonicii suntem puși pe ucisul forțelor naturii. eu am omorât aerul din alte considerente.
poezia ta, marină încă de la început prin precizarea zilei saline, ne arată clar că nu e un simplu peisaj de la malul mării, deși e posibil să fie inspirat de acolo, ci e mai mult o zbatere interioară, un spasm cum te-ai dat de gol. am văzut \'sentimentele de carton\' ude, o imagine care completează poezia prin tristețea pe care o imprimă.
viața este înainte și noi suntem acum și aici. așa că să nu plângem de valurile distruse în urma noastră

plastic pentru mine este echivalent cu stop cadru. ca o poză făcută unui moment. mersul de plastic reprezintă niște alegeri memorabile, menite să rămână de plastic, asemeni unor păpuși, în vitrina mea. ai văzut deci bine acele imposibile alegeri.
întrebarea mea este, e bun răspunsul?:)
seară bună să ai

apa e adâncă, așa este, dar mai este și lată. mulțumesc de trecere

cercul acela nu se închide niciodată, asta este frumusețea.
seară bună și mulțumesc de încumetare.

anni
pe insula nu miroase nimic pentru că sunt toate mirosurile undeva și așteaptă doar să fie mirosite. cât despre sărituri și flash-uri nu poate vorbi decât fizicul și interiorul.
mulțumesc de trecere
daniela
o vizită care m-a bucurat, îți mulțumesc că ai punctat ceea ce ți-a plăcut
mădălina
este câte puțin din ambele, adică și viziunea lumii în genere și părți ale sinelui ( merg împreună de multe ori ).
cât despre tehnică: poți să spui ce vrei, nu am interzis, poate așa am lăsat să se înțeleagă, dar nu pot fi deacord
( în cazul în care nu pot să fiu nu în mod intenționat ).
ziua bună la toți

nu sunt sigur dar la primul vers nu lipsește un e

imaginile chiar par că sunt luate din mers, dintr-un autobuz cazul tău. nucile au o coajă tare, miezul din ele reprezentând un adevăr, un fapt, la care ajungi greu. vânzătorul sperie copii deoarece vânzătorul este un contabil, foarte pretențios și personal, marfa vândută de el fiind prea scumpă pentru ceilalți(niciodată nu ne dorim să fim celălalt). amintirea prăfuită a valizei, simbol al pregătiri veșnice de drum și motanul care dormea acolo ca un veghetor, pregătesc un final deosebit, un adevăr care ia prin surprindere pe toți(sau îi ia pe nepregătite).
\'zilele sunt numărate
între anotimpuri zâmbești
cu gura plină\'
o seară luminoasă

autoarei că steaua a picat.nu din vina mea însă.mă întreb dacă are rost să o pun la loc.sincer aș vrea să aflu de ce s-a întâmplat așa?

ce este bun aici
începutul, care prin imagini neașteptate, ne induce trăirea de timp, trecut ne arată pământul văzut ca ax temporar, cândva un motiv de joacă, de lumină \'pepenele copilăriei mele\'
autoarea se vede ca un supraviețuitor în formă de glob cu țări fantezist colorate etc, care sunt doar amintirile și speranțele strânse până acum
stramboli este cel care ține captiv întreaga viață, eu l-aș vedea ca echivalent al destinului ce ne învață când este momentul să strigăm la celălalt
\'Stromboli nu tușește până la mine
avertizează cuminte
când râsul întrece măsura
și mă umflu în umeri și-ți strig\'
asumarea unui rol impune anumite reguli printre care și acelea te a te lăsa terciuită de girafe și flori echivalentul la șansă, imprevizibil etc
tot stramboli este cel care trezește la realitatea plină de oameni care \'și spală picioarele-n Seina
și fețele lor picură tristețe
pe câte salarii își îneacă trecutul
de sunt triști și buni totodată\'.
totuși, atenții atenților avertizează trecerea timpului ce poate sa fie combătută prin îndemnul \'trece-ți\'
e timpul asigurați viitorul \'
răspunsul la tăcerea partenerului \'când frica îmi taie tălpile cu sârma ei
împletită în culori roz-bonbon
în cutia cu morți\' pare să se găsească tot la atenții atenților care sunt, în acest caz, doar o stare de spirit interioară pe care o putem avea cu toți în momente de interioritzare.
copilul ca un de fed back propiu, sună o salvare virtuală pentru salvarea a ceea ce trebuie să vină din interior, din propiile forțe, mai ales că poeta e conștientă că ceea ce i se întâmplă nu este unic
\'șoferul de pe salvare a dat din cap înțelegator
văzuse mulți grijulii
ce dau drumul iubirii
de la etajul 10
iubirea e mai tare decât gravitația
exercitii cu un glob de pământ\'
autoarea scrie în finalul poemului o retrospectivă a unei persoane aflate la sfârșitul vieții, care își contabilizează viața însă, amintirile lui sunt strict materiale.
ecuatorul este văzut ca o linie de final pentru om unde sunt \'lupe și ochi îngroșati \' ambele dezvăluind atât vederea fizică slăbită, cât și trecerea anilor și acumularea experiențelor \'ochi îngroșati\'
ce nu prea este bun
apare de prea multe ori imaginea globului pământesc și punctele dintre strofe pot să lipsească
îmi place lejeritatea imaginilor care, nu par forțate, și modul de îmbinare
am avut o lectură plăcută

nu își au loc versurile \'te-am iubit să moară mama\'.cred că ai vrut să bravezi.finalul e bun, blestemul gleznelor adică al mersului în metru antic, dă finalului o doză de imprevizibil.o imagine nouă care nu era prevestită de restul poemului.poti sterge acel nu.
seară bună

văd și eu ceva frumos.versul e suplu și simplu.poezia este tristă.tu vezi dintr-un punct situat undeva sus de unde privești spre ea cea aproximativă
frumos

parcă sunt două poezii aici.una care ține până la
\'Zăbovind pe undeva, între eter și cenușă.\'
și a doua, care pot spune că este mai bine construită, este mai fluentă ca o zicere normală.deși, ca să fiu cârcotaș, începutul e cumva ambiguu
\'- Ne trezim, crezând că ne-a ciupit Dumnezeu,
Dar nu, ne-am zgâriat în cactusul din balcon \', de unde zgâriatul dacă te-ai trezit..
seară bună

vasile, mulțumesc de trecere și că ai avut răbdare să citești
ela, normal că nu și mulțumesc de încrederea acordată.
seară bună

Vântul înlocuiește luntrașii. - finalul este reusit nu si restul poeziei.as putea sa zic clasicul \'poem intr-un vers\'
sentimentele putrede, mecanism incordat pana la moarte, sunt imagini fortate si ruptura cu versul \'Cu asta sunt de acord:\' nu isi are locul

:) lumină este mădălina, este destulă.am observat că ți-a plăcut poezia, că nu veneai cu niciun comm, m-a supărat tonul care mi s-a părut că, tocmai, nu vede liumina de care vorbeai.ideea cu hard și cuvinte cu p știu eu ce am vrut să zic :)stiu ca este un atelier literar și să știi că am urmat de multe ori sugestiile la unele poezii.asta e mai specială.
deci îți mulțumesc că ai avut răbdarea să o citești, dacă a adus ceva ceva în ziua ta atunci e bine.dacă nu eu îmi cer iertare că răspunsul la primul comm a fost arțăgos
zi bună să ai

mădălina, dacă ai nevoie de aer ieși afară, e primăvară și aer curat.mulțumesc că ai citit poezia până la capăt.nu cred că ai înțeles mare lucru din ce vreau cu această poezie, dar nu e nimic.probabil că dacă puneam niște cuvinte cu p și imaginii hard cu dumnezeu etc. eram și la reco.nu scriu pentru nimeni, poezia este așa cum este și tocmai poveștile în poveste o susțin.
tu crezi că eu m-am apucat să scriu fără oprire?mădălina nimic nu e întâmplător, poezia am vrut să iasă așa.dacă vreau o pot face și haiku, dar nu ăsta e scopul.nu am exagerat de tautologii, aia are rolul ei acolo, mă rog dacă nu ai simțit cutremurul nu înseamnă că nu este ci că nu ești tu pe aceeași undă de propagare a cutremurului
oricum mulțumesc de citire

in asteptare m-am asezat pe ace.
din versurile poeziei razbate un tremur, o tensiune, bine temperata.mie nu imi place repetarea din ultima strofa, desi incearca sa redea aceeasi stare dar nu la fel de bine ca in stroifa a doua.
numai bine