Poezie
pregătiri interioare
lumea se desparte
1 min lectură·
Mediu
aliona bea un nes vărgat
și se simte precum un pumn
plin de antinevralgice uitat în ploaie
capete de oameni înfloresc pe la geamuri
să o vadă
cum se transformă cu fiecare înghițitură
uitsem să spun
aliona își bea nesul într-o cafenea la șosea
în cafenea intră tot felul de oameni
unii au chiar haine frumoase
aliona
nu se mai mulțumește cu atât
oamenii se dezbracă și ies dezamăgiți
în acele momente cineva vrea o linguriță de miere
barmanul iese în fugă
aliona rămâne singură
capetele înflorite
au început să pocnească
răspândind un miros plăcut
e primăvară aliona
i se spune
aliona pleacă
scuipând de trei ori
în sânul morților pe care îi întâlnește în cale
drumul va fi cenușă sau
va fi doar până la primul colț
și se simte precum un pumn
plin de antinevralgice uitat în ploaie
capete de oameni înfloresc pe la geamuri
să o vadă
cum se transformă cu fiecare înghițitură
uitsem să spun
aliona își bea nesul într-o cafenea la șosea
în cafenea intră tot felul de oameni
unii au chiar haine frumoase
aliona
nu se mai mulțumește cu atât
oamenii se dezbracă și ies dezamăgiți
în acele momente cineva vrea o linguriță de miere
barmanul iese în fugă
aliona rămâne singură
capetele înflorite
au început să pocnească
răspândind un miros plăcut
e primăvară aliona
i se spune
aliona pleacă
scuipând de trei ori
în sânul morților pe care îi întâlnește în cale
drumul va fi cenușă sau
va fi doar până la primul colț
033.461
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- ștefan ciobanu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 128
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 26
- Actualizat
Cum sa citezi
ștefan ciobanu. “pregătiri interioare.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/stefan-ciobanu/poezie/240441/pregatiri-interioareComentarii (3)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
Deși poemul are în el capete înflorite, nu este unul doar cerebral, ci senzorial, ușor suprarealist. Îmi place felul cum îmbini ideile grave cu ludicul și cum reușești să faci un text concentrat și totodată relaxat. Poem foarte bun.
0
încifrarea este relativă, uneori vedem ceea ce vrem sau suntem învățați. un cuvânt simplu poate încuia multe minți doar pentru că acel cuvânt nu rezonează peste tot. a fi cerebral înseamnă a te admira în oglindă fără să o spargi. mereu pe drumuri uităm însă că e normal să fim prăfuiți. a închide ochii și a visa e o artă, a cupla imagini din crezuetul inimii este un merit strict al faptelor care te-au format până în prezent.
vă mulțumesc de trecere
vă mulțumesc de trecere
0

pentru că așa se mai întâmplă, abandonuri mai mult sau mai puțin importante, drumul continuând până undeva. mereu undeva.
e mai vizibil momentul azi aici, mai ferit de replieri pe sine excesiv de încifrate. și bulversează mai lesne, prin asta. de aceea îmi place.