Poezie
Meditatie
mai \'05
1 min lectură·
Mediu
Cimentez sub preșul de himere
O realitate iscoditoare logicii.
- Îngreunez pastelul, răsturnând copacii -
Ne înecăm în cascada de marmură a visării,
Zăbovind pe undeva, între eter și cenușă.
- Ne trezim, crezând că ne-a ciupit Dumnezeu,
Dar nu, ne-am zgâriat în cactusul din balcon -
Te privesc, pe tine, prea frumoasă reflecție
Cum ne dai izolare în propriile idei,
Lăsându-ne neajunși la marginea unui gând.
013893
0
\'Zăbovind pe undeva, între eter și cenușă.\'
și a doua, care pot spune că este mai bine construită, este mai fluentă ca o zicere normală.deși, ca să fiu cârcotaș, începutul e cumva ambiguu
\'- Ne trezim, crezând că ne-a ciupit Dumnezeu,
Dar nu, ne-am zgâriat în cactusul din balcon \', de unde zgâriatul dacă te-ai trezit..
seară bună