Poezii

Locul pe care ai stat e gol. Scaunul e prăfuit, Iar lemnul e ca și încărunțit. Scârțâitul lui încă îl mai aud În clar-obscurul nopților de vară. În ochi himerele îmi clipesc... Le număr cu

IBIolanda Badaluta

0

0

Aș fi crezut multe, dar numai pe tine nu. Tu ești o negație a mea.. Ființa mea te neagă - nu o poți cuprinde, E prea departe de tine. Cum ți-am spus, aș fi crezut multe. Aș fi crezut că

IBIolanda Badaluta

0

0

Te-am visat alaltăieri. Erai la o cafea și mă așteptai Când am venit, mi-ai spus \"ai îmbătrânit\" Atunci cerul agatat de geana S-a scuturat. \"Am început să picur\", ți-am zis Îmi spăl

IBIolanda Badaluta

0

0

Cimentez sub preșul de himere O realitate iscoditoare logicii. - Îngreunez pastelul, răsturnând copacii - Ne înecăm în cascada de marmură a visării, Zăbovind pe undeva, între eter și cenușă. -

IBIolanda Badaluta

0

1

Vodcă, vodcă și iar vodcă Fum, fum și cearcăne Evadare... Încercând să dau un sens vieții. Vorbe și soarele ce apune deasupra noastră. Holocaust - Mereu în inimi, Iar aerul ce-l respirăm -

IBIolanda Badaluta

0

2

Am intrat în sevraj. Nu a mai rămas decât durere Și un suflet certat cu rațiunea. Îmi crestez gândurile, Măturând cenușa amintirilor vii. Dar...în zadar. Timpul trece Și nemurirea costă o

IBIolanda Badaluta

0

2

Îmi las venele să plângă În uscăciunea sufletului. Scuip culoarea care m-a pictat, Lăsându-mi inima doar într-o schiță. Visez himera pe care o iubeam, Trăind într-un coșmar treaz. Astup gaura

IBIolanda Badaluta

0

0

Þi-am pictat privirea La lumina umbrei tale, Mirosindu-ți durerea. Þi-am mângâiat glasul, Șoptindu-l mereu în urma ta. Þi-am dat iubirea S-o clătești de ecoul trecutului. Þi-am dat..., dar tu

IBIolanda Badaluta

0

0

Picură din cer pietre grele de apă, Mă lovesc peste umăr și-mi mânjesc chipul - Îmi astup privirea păstrându-te în amintiri - Cuvinte prea multe mă cutreieră Încât nu-mi mai aud șoaptele din

IBIolanda Badaluta

0

0

Dacă aș întoarce marea, Adâncurile ei nu ar mai ascunde nimic Și misterul ar dispărea. Dacă aș întoarce cerul, Stelele ar cădea peste noi. Dacă aș întoarce privirile lor și ei s-ar

IBIolanda Badaluta

0

0

Sparg geamurile, Trăgând fermoarul realității alegorice. Reqviemul și-a plouat sunetele, Picurându-le peste irișii de sub ridurile noastre. Dar astăzi...Trăiesc! Sfâșii meduza minții, Și las

IBIolanda Badaluta

0

0

Ocolesc cuvintele Și mă izbesc de piramida de apă a realului. Infiltrez viață în venele congestionate ale pământului Doar prin faptul că merg pe el - și doar atât -... Ca mulți alții, de

IBIolanda Badaluta

0

0

Înclei lacrima pe obrazul funerar. Pe străzi, Sar peste gropile interminabile ale urâtului. Scanez timpul obosit de clipe, Întretăind lumina ruginită. Scuip cuvintele din mine, Vărsând culori

IBIolanda Badaluta

0

1

Înghit soarele dintr-o singură sorbitură. Mă uit la pielea mea translucidă Și văd cum ea răsare. În fața mea se deschide cerul, În spatele meu se închide pământul. Cu mâinile încrucișate pe

IBIolanda Badaluta

0

1

Rup din mine ca să-ți dau ție, Însă firimiturile le-am pierdut, Căutându-ți urma. Mă arunc în lanțurile versului meu Ca să mă țin departe de tine... Dincolo, în camera pustie, Se sinucide

IBIolanda Badaluta

0

0

Aprind apa cu un chibrit. Frumosul gunoi alb e pus în vitrină, ca bibelou Colecționăm gunoi!, scrie la intrare... Deschidem noptiera Și umbra pozelor arse ni se strecoară printre degete. E vânt

IBIolanda Badaluta

0

0

Îmi curg venele albastre sub tălpi. Îmi pășesc viața la lumânare, Atunci când marea mi se deschide calmă. Îmi suflec mâneca, vrând să cuprind totul... Apă și foc - pământ și

IBIolanda Badaluta

0

0

Cu cretă neagră Îmi trasez pe față o linie. Chipul alb e bandajat de clar-obscur. Cu obrazul însemnat Mă codesc în fața luminii. Printre degetele transparente Mi se împletesc ierarhiile

IBIolanda Badaluta

0

1

Ghicesc cuțitul înfipt în vârful muntelui. Soarele zugrăvește-n roșu mânerul său de os. Tabloul e simplu: Un munte cu un cuțit și un soare-n depărtare. Stau ochi mirați de-atâta orbire Și-ți dau

IBIolanda Badaluta

0

0

Mi se deschide Universul în formă de frunză. Se încheagă Sângele în ochi de atâta lumină. Ființa triunghiului se lungește; De un unghi Îl trag eu în jos, Până ce chipul de frunze Mi se

IBIolanda Badaluta

0

0

In tăcerea perfecta, Construita din petale albastrii, Ma invart in miros de iasomie. Deschid usile bantuite De frescele inghetate Si cad in galbenul lui Van Gogh. O mana ma trage Si cu

IBIolanda Badaluta

0

0

Ma priveste in ochi cu resemnare si repros. Dar nu vede ca tineretea mea E tatuata de ridurile tristetii. Neliniste - ma zbat in propriul meu gand, Incercand sa-mi temperez trairile. Ma daruiesc

IBIolanda Badaluta

0

0

Atinge-mi fiinta Care se-nvarte in haosul gandului sau. Arata-mi calea Si intregeste-o in universul tau. Lasa conturul mainilor noastre Sa se imbine in contemplarea privirilor. Urmareste-mi

IBIolanda Badaluta

0

2

Imi plonjeaza in ganduri versuri sacre Scrise cu penita inmuiata-n sange. Ochi de sticla se holbeaza prin gaura usii La existenta de cerneala a sufletului meu. Incerc sa inaintez, Dar genunchii

IBIolanda Badaluta

0

0

Ma pierd in umbra cercurilor patrate. Liniile se unesc,ordonand haosul in triunghiuri virtuale ce degaja foc si lumina. Focul ce urca in spirala se uneste, deschizand ochiul mintii. Soptesc

IBIolanda Badaluta

0

2