ștefan ciobanu

poezia e plina de clisee. pornind de la inima in staniol. plus cateva chestii ilogice. pei bine mai alberto, daca_camera aia nu avea geamuri sau usi cum naiba de stateati voi in genunchi in fata intrarii? chestiile cu acea carte de bucate ma face sa te intreb daca nu cumva tu compui poeziile direct fara revenire. strangeri in brate ca la o slujba adventista si o alergare furibunda cu staniolul curgand de pe ochii. galagie naspa, care zgaraie. sincer nici macar cu patratele nu se vede.

o oarecare tentatie a fost
lovitura de gong
searchul
scz

eu nu mi-as numi niciun poem /habarnai ce-i aia o muie adevărată/ pentru ca ar cere foarte multe de la restul poeziei. cred ca autoarea a fost constienta de acest fapt, desi nu zic ca o oarecare tentatie este. si nu a pus acest titlu tocmai pentru ca, pentru li, titlul de poeziei e lovitura de gonga, poezia care urmeaza sunte stelele verzi pe care le vezi in urma inpactului. pentru li, titlul am impresia ca mai este si ca o coraona de spini pe un chip cristic.
daca as putea, as scoate pur si simplu cel de-al doilea gurpaj si l-as face poezie in sine. este atat li acolo, pornind de la tacerea elastic care tine parul, pana la serchul de pe google in cautarea numelui lui. aici pur si simplu este un poem intreg, o sfera de cuvinte. oricum se integreaza in balanta intregului poem care, vad ca nu sunt singurul, nu se evidentiaza prin versurile porno. au recunosc o asezare propice deoarece vin dupa versurile caps, care relateaza nu un act sexual ci o alta traire. in acest context, versurile despre mantuirea batranilor se lumineaza. dar tot nu il agreez(am facut remarca asta ca sa vezi ca, cat de cat am citit atent poezia si nu vin cu idei preconcepute). finalul pare a fi rupt dintr-un scenariu mcbeal. raman cu poezia a doua si ma retrag. numai bine

placut nu aveam nimic, nu ne aveam unul pe altul. intamplarea devine traire prin simtul pulsului.
numai bine

de trecerea print-o eclipa personala? finalul ma asteptam mai altfel, ca o prelungire in protagonisti nu in niste ape care nu au ce cauta aici, decat ca o sugerare a trecutului trecut in inconstient(a se lua sensul psihologic al cuvantului)
numai bine

sunt momente in viata cand nici chiar o mana salvatoare nu mai are niciun efect. mi-a placut imaginea lagarului(care are un sens mai greu decat inchisoarea, deoarece implica fiinta, dandu-i si un aer de destin) lipsit de ferestre dincare nu se vrea evadarea. este ca si o asumare, ca o impacare cu soarta. desigur amara impacare, de aici si legatul sireturilor crucis.
placut

pei da mai alberto, tocmai de aia trec lipit de perete si cat o lama de ras, ca sa nu fie trecerea brusca. dar tu, la cata matreata ai pe gene normal ca nu vezi.
numai de bine

mihai, o trecere falfaitoare, ca aripile de liliac
teodor, implinirea se construieste, si se pare ca nu prea ajunge niciodata la desavarsire:).
numai bine

inseamna ca este bun.

alebrto, nu am inteles. dar nu imi bat capul.
carmen, multumesc de citire. orele fixe sunt pentru mine din ce in ce mai dese.
numai bine

sa fim seriosi. eu, unul din primii 10 poeti ai generatie 2000(sau am inteles eu gresit)? nu e oare fiecare poet recunoscut printr-un stil? ce vrei sa ma apuc sa scriu sonete? si nu inteleg ca te cam contrazici ingur, zici ca stilul e bun dar ca nu abordez alte teme, ca abordez mereu \'acesta\' si aici cred ca te referi la stil nu la tema. deci ce e rau la mine, stilul-tema? sincer nu imi plac chestiile astea gen cel mai bun poet al generatiei 2000. nu tb sa ma perii, stea de la mine oricum nu vezi:))

timpul este subiectiv ca o galma. :) o spun din experienta.
seara buna

mădălina, tocmai făceam modificările. mulțumesc
florin, nu trebuie să lași mereu semn. mă bucur că mă citești, că treci pe la mine.
seară bună

leonard, iarta-ma pt botez

leondar, zic eu, porumbelul este incarnarea pumnului de la inceputul poeziei. dar nu prea vreau eu sa va dau mura in gura.:). typo ala, chiar nu voiam sa apara acolo. stiam ca leviatan trebuie scris.
aurelia, la fel si tie
madalina, leviAtan desigur. dar nu-i bai.
carmen, versul acela pe care l-ai redat la sfarsit imi este mie foarte drag. multumesc ca l-ai observat.
seara buna

ela, parca vad o gonire din rai. as reface versul \'ieși în afara ta\' cu iesi din tine, pt. ca mi se pare putin pleonastica zicerea.
oricum, umilinta de a nu mai avea trup in lumen, sau gonirea dintr-un rai care nu permite fuga pe orbite, mi-a placut foarte mult. oricum, se vede stilul tau profund, pe alocuri grav.
numai bine

e mai tânăr decât mine cu doar câteva vicii... poezia este o ușoară ironie, medicament de a avea un zâmbet, fie el și amar dar serios pe buze. pentru că altfel, ,,cât de naivi devenim cînd începem să ne temem de moarte ...\"

vorbești liber, dezinvolt. cu un ușor risc de a transforma poezia în altceva. mici filosofări despre moarte, spuse pe un ton dat naibii:)
seară bună

apa spală din dureri, și îneacă în același timp multe. tot un fel de îngropare. de aceea nu este întâmplător că în pântec ai o mare.
seară frumoasă

desigur, nimic nu este perfect la mine. in sfarsit cineva pune degetul si imi arata cum vede poezia, luand in considerare stilul meu si nu stilul propriu. asta ma bucura. e de bine, zic eu mai nou. si iau aminte la sfaturile bune, care imi vorbesc asa, batraneste, fara sa ma treaca frisoane lingvistice prin neuroni:)/vezi ca batarneste nu inseamna ca te-am facut batran, da:))/
iti multumesc si am notat ce si cum, chiar am notat.