un om doi umeri

aș putea recunoaște acest stil, a la Ștefan Ciobanu, chiar dacă e scris și-n \"erecta limbă germană\".
autenticitatea stilului, însă, nu te ajută atunci când vine vorba de teme, de idei; încerci mereu același \"acesta\", până când orinalul dispare. rămâne, în urma ta și-n fața cititorului, doar originarul.
te-ai lenevit în a înțelege / contempla lumea; ai rămas înțepenit în măiestria mâinii, a scisului, a stilului.
de la unu\' dintre primii 10 poeți ai generației 2000, aștept un (nou) de-click.

cu stimă, Cornel Ștefan Ghica

sa fim seriosi. eu, unul din primii 10 poeti ai generatie 2000(sau am inteles eu gresit)? nu e oare fiecare poet recunoscut printr-un stil? ce vrei sa ma apuc sa scriu sonete? si nu inteleg ca te cam contrazici ingur, zici ca stilul e bun dar ca nu abordez alte teme, ca abordez mereu \'acesta\' si aici cred ca te referi la stil nu la tema. deci ce e rau la mine, stilul-tema? sincer nu imi plac chestiile astea gen cel mai bun poet al generatiei 2000. nu tb sa ma perii, stea de la mine oricum nu vezi:))

(tu) pentru cine scrii? pentru (datul / luatul de) stele? pentru cititori?
(eu) sunt unu\' din cititorii tăi fideli, care mi-am \"permis\" să-ți spun o părere și să fac o (minimă) clasificare (subiectivă). dacă vrei, poți ține cont de ele, de mine. e alegera ta.
dacă (tu) ai ales să respecți mai mult stelele, decât pe cititorii tăi, e (iarăși) alegerea ta.

faza cu \"periatul\" sper c-a fost o glumă (nereușită, în opinia mea).

Intersant cum îți compui textele ca o înșiruire de stări și reflecții, toate raportate la sine. Mi-au plăcut versurile finale: îmi hrănesc păsările ce îmi trec prin cerul gurii/ sistematic/ apoi vorbesc despre apocalipsă/ ca și când a fost ieri

de trecerile tale prin randurile mele.
numai bine