ștefan ciobanu

dar o sa o fac, si anume o sa dau cateva iamgini, pe care eu le vad derapaje poetice
dupa un frumos inceput de poezie, clar si rece ca o dimineata, vine fandositul
''fiecare copac să aibă paserea lui iar aceasta să se zboare numai acelui care e înalt cel mai înalt'' - imi pare ca autorul a dorit neaparat sa loveasca cu imagini si metafore, de parca poezia se rezuma la atat
se incearca crearea unui limbaj artificial pentru poezia de mai sus, un limbaj care insa mie mi se pare peltic, impleticit.
poezia mai respira prin poezie dosita, pe care nu se mizeaza, din pacate, cum se mizeaza gresit pe celalalte
''din fiecare casă să se ia pături multe să învelim gutuiul în care stă ascunsă această vedere să umblăm frigului cu alte distanțe fiecare să ia atât cât poftește Domnul
nimeni mai mult ori mai puțin și nimeni niciodată pe jumătate'' (tin sa precizez ca de aici as retine totusi doar primul vers)

imi place insertiunea neasteptata
''nu uitați fiecare bărbat să-și ia femeia de mână'' care face parte tot din jocul de expresie la care am aderat cand m-am apucat sa citesc

pentru gustul meu sunt prea multe alegorii, prea multe metafore, prea multe asa zis trimiteri, prea multe paralele, care tradeaza o lipsa a mesajului, o incercare de a fura pe cititor, de a pacali ochiul dornic de ceva mai solid in exprimare.

cam atat am avut de spus

nu te supara, te stiam mai sclipitor, aici doar ultima strofa imi pare a poezie, sau avand un filon bun. restul este o increngatura, o incercare de filosofare a unei stari. departe de sclipiri.

silviu, te inseli, comentariu tau se inscrie in randul celor gen cand nimic nu ai a spune

poezia aceasta trece neobservata. dar ma obisnuiesc cu tacerile rautacioase de pe agonia, si de altele pe care nu le discut.
in partea aceea sorine, da, am facut exces de comparatii se pare. cred ca cea cu piatra va zbura. la plaete m-am oprit si eu o vreme, dar nu pot spune inca de ce le-am lasat. in rest multumesc de oprire si semn.

va multumesc. a fost real o fuga, o fuga din casa in care am stat 20 de ani. spre un teriotoriu al nimanui. sper sa nu treaca nimeni pe aici
va multumesc pentru trecere in acest punct de fierbere.

vdg, ottilia va multumesc de citire!

multumesc ottilia pentru trecere. si da, Dumnezeu priveste cu aceeasi ochi de papusa.

ionut, vechiul stil inca mai exista. pana la urma e vorba de miscare si in poezie. multumesc de oprire
ana, multumesc ca te-ai oprit si ai lasat semn. ma buicura mult asta
teodor, multumesc si tie de oprire.

eugenia, multumesc de re.
o zi buna.

nicolae, multumesc pentru cuvantare. si pentru semnul lasat,

eram ca nu va lasa nimeni semn pe aici. multumesc de citire, si de vazut. daca zici tu regasire, fie buna si asta.

de trecere si citire. cu bine,

nu stiu daca se vor inghega sau nu, daca duc uneva sau nu. poate ca praful de pusca va exploda candva.
multumesc de citire

acum, si aici, in acest poem, se intampla cat se intampla. chiar daca nimic. zic eu, conturarea e importanta. multumesc de.
eugenia, multumesc si tie.

mai trebuie sa citesti poezie.

mi-a placut intrepatrunderea planurilor, casino, stupul, strigatul de credinta. si cutitul acela care trece prin toate, ca unicul personaj comun al starilor. frumos.

va multumesc pentru citire.

*stefania, nu caldura este de vina

pei da, nebunii au cei mai frumosi cai pe care merg, nu se stie?:)
multumesc de vizita si semn.

multumesc de instelare.
am schimbat si titlul, chiar daca nu e nici asta mai bun, mi se pare, cel putin, mai potrivit. :)

chiar eram in cautarea unui titlu. sa vad:) multumesc de citire

felicitari. si bafta la noua editie!