Poezie
fratele lunii
1 min lectură·
Mediu
un om a murit în brațele mele azi noapte
un om de vârsta mea îmbrăcat cu hainele mele
care avea obiceiurile mele
un om
cu iubirea mea ieșindu-i prin răni ca o plantă agățătoare
ce ticălos îl priveam la început
ca un părinte ce și-a uitat copilăria
ridică-te lazăre! l-aș fi jignit dar era lună plină
și uite că am tăcut
l-am spălat cu puțina apă care mi-a mai rămas
sub lumina chioară a copilăriei și a speranțelor
care a venit atunci în cameră cu tot neamul ei cotropitor
în timp ce fredonam trecerea timpului
l-am învelit în cearceafuri până l-am pierdut printre degete
până s-a rostogolit mai departe în pădure
și s-a ascuns ca un iepure
i se auzea doar inima din adâncuri ca o tobă
ce noroc
ce noroc pe mine să moară un om în brațele mele adânci
acum când oamenii se redescoperă pe sine
și
da Doamne ai dreptate
nu voi uita niciodată cum
atunci când voia el
semăna leit cu luna plină
un om de vârsta mea îmbrăcat cu hainele mele
care avea obiceiurile mele
un om
cu iubirea mea ieșindu-i prin răni ca o plantă agățătoare
ce ticălos îl priveam la început
ca un părinte ce și-a uitat copilăria
ridică-te lazăre! l-aș fi jignit dar era lună plină
și uite că am tăcut
l-am spălat cu puțina apă care mi-a mai rămas
sub lumina chioară a copilăriei și a speranțelor
care a venit atunci în cameră cu tot neamul ei cotropitor
în timp ce fredonam trecerea timpului
l-am învelit în cearceafuri până l-am pierdut printre degete
până s-a rostogolit mai departe în pădure
și s-a ascuns ca un iepure
i se auzea doar inima din adâncuri ca o tobă
ce noroc
ce noroc pe mine să moară un om în brațele mele adânci
acum când oamenii se redescoperă pe sine
și
da Doamne ai dreptate
nu voi uita niciodată cum
atunci când voia el
semăna leit cu luna plină
044.876
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- ștefan ciobanu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 167
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 25
- Actualizat
Cum sa citezi
ștefan ciobanu. “fratele lunii.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/stefan-ciobanu/poezie/14014005/fratele-luniiComentarii (4)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
Foarte frumos, Stefan. Te prinde bine haina acestui poem, trist si curat ca o lacrima, mult mai bine decat cautarile tale constante din suprarealism. Am citit cu placere un poem sensibil.
0
despre moartea copilului din tine...sau poate chiar despre regasirea lui? nu conteaza. ce noroc! ce noroc ca mai citim cate o poezie si se misca ceva in noi.
nu comentez prea multe, ma opresc doar in fata unor versuri care au patruns pana in adancul fiintei mele. doar ca sa-ti spun felicitari.
cu drag,
Ana
nu comentez prea multe, ma opresc doar in fata unor versuri care au patruns pana in adancul fiintei mele. doar ca sa-ti spun felicitari.
cu drag,
Ana
0
un text sensibil, bine conturat care mi-a împlinit lectura.
rețin pentru arhiva din gând:
"ce noroc
ce noroc pe mine să moară un om în brațele mele adânci
acum când oamenii se redescoperă pe sine"
rețin pentru arhiva din gând:
"ce noroc
ce noroc pe mine să moară un om în brațele mele adânci
acum când oamenii se redescoperă pe sine"
0
ionut, vechiul stil inca mai exista. pana la urma e vorba de miscare si in poezie. multumesc de oprire
ana, multumesc ca te-ai oprit si ai lasat semn. ma buicura mult asta
teodor, multumesc si tie de oprire.
eugenia, multumesc de re.
o zi buna.
ana, multumesc ca te-ai oprit si ai lasat semn. ma buicura mult asta
teodor, multumesc si tie de oprire.
eugenia, multumesc de re.
o zi buna.
0
