Poezie
cu cuțitul de fagure
(dintr-un strigăt de rugăciune)
1 min lectură·
Mediu
de când l-am cunoscut pe Cormoranu
toți prietenii mei
sunt cormorani
azi l-am găsit
căzut în genunchi
rugându-se
între pietre
la casino
cu brațele ridicate spre cer
striga
ce m-ai învățat Tată
și ce-am reușit eu
între primele amintiri
tata mă învățase să încalț stângu-n stângu
apoi să fac noduri la șireturi
și-n cele din urmă
m-a învățat să fac nod cu Dumnezeu
asta făcea Cormoranul acum
iar eu
cu cuțitul de fagure
rădeam căsuțele trântorilor
în stupina lui Isihie
Constanța, 27 julie, 2012
(de Sfântul Pantelimon)
055.043
0
Să faci "nod cu Dumnezeu": iată o măsură înaltă a credinței. Până la urmă, în stup, și trântorii sunt absolut necesari. Aici îmi amintești puțin de viziunea eminesciană asupra societății, organizate ca un stup. Important, acum, este să salvăm albinele. Și nici tu, Cormorane, nu cred că spui altceva.