căderi

In primul rand, bucuros de regasire dupa ceva vreme :).

Despre poem... place, dar nu stiu de ce mi se pare ca prima strofa se rupe cumva de a doua, desi recunosc ca pe undeva adversativul e necesar...

Eu unul pastrez un mini-poem din varianta extinsa, sper a nu fi cu suparare:

oameni desenați cu cretă pe asfalt
își continuă căderea din contur în
contur

Salutari,
Sab

eram ca nu va lasa nimeni semn pe aici. multumesc de citire, si de vazut. daca zici tu regasire, fie buna si asta.

a doua strofa ar fi destul , caderi din contur in contur, desi este o cadere eu vad ca pe un urcus al cunoasterii omului
remarc si tusea din spatele buzelor, dureri nespuse, doar ghicite
aici este vorba de cuvinte frumos randuite, Diana Slavu