ariceală

Imagine barocă, generoasă:
corpul
cu spuma lui de rășină
are nevoie
să iasă ceva frumos din el
ca la floricelele de porumb
Nu știu ce să cred în privința legăturii foarte strânse între mâncare și iubire din strofa a patra, cea cu intratul și ieșitul, riști să pari inestetic.
Ultima strofă, excepțională, mai ales când, privind verdele semaforului, îți vin în ochi cetini de brad.
Titlul ariceală e o glumă, probabil.
Încântată de lectură, tama

corpul
cu spuma lui de rășină
are nevoie
să iasă ceva frumos din el
ca la floricelele de porumb

strofa citata o metafora frumoasa: corpul cu spuma de rasina, destul de greu de inteles, dar aici e paradozxul, sa ramai stupefiat, mut si atat, chiar nu vreua sa inteleg, vreau doar sa-mi placa si sa nu stiu de ce.
mmc

mi-au plăcut primele trei versuri:
\" nu e nimic mai generos
decât să mergi pe stradă
fie și cu stomacul ghemotoc\"

și-apoi...

\"pe stradă poți să găsești
esența vieții\"

o poezie care mi-a plăcut.

tamara, imi asum strofa a patra, desi la o posibila revizuire ar putea sa cada.
carmen, unele lucruri nu trebuiesc intelese. poate intuite
iulia, multumesc de citire, primele trei versuri sunt speciale pentru mine.
multumesc de citire

cuvântul rășină e compromis momentan de argou, desigur, poate ai intenționat să se întrevadă sensul pe care îl are acum...
în rest,sentențios încă de la primul vers, logic, fără fițe poetice.
ai vrut să vedem că gândești, că ai definiții stricte și îți pui întrebări.

parcă ai încerca să mă intuiești...dar sunt prea vag(eu, cititorul).

cuvantul rasina nu are cum sa fie compromis. pana la urma pt orice cuvant putem gasi unul compromitator. dar nu inseamna ca nu avem voie sa le folosim.
fite poetice spui? hmmm

o, inseamnă că esti unul dintre fericitii care stai sub un clopot de sticlă, nu te uiti la tv, nu mergi pe stradă etc nu te poate atinge nimic urât. ai merita invidiat.

nu am spus decât ce simt eu că fi ai vrut, nu-s mafalda(?) :)

fițe, da, din alea cu rășini poetice în cap. când nici măcar mimetic ”nimic nu ai a spune”...remember?:)
eh, dar noi stim că nimeni nu apare pe aici/aiurea fără a avea ceva important de comunicat, fără a-și găsi un public.

azi noapte am uitat să spun că titlul mi-a plăcut, mi-e familiar.
iar ”prima culoare/ a lui moș crăciun”dă de gândit, senzația de complicitate cu cititorul...funcționează:)

un poem reușit prin simplitate și degajarea stărilor.
excepțional titlul ca și formulă pentru că și viața e o boală a planetei care se manifestă prin inflamare cu suferință ori dragoste

o deschidere reușită și un final deosebit care deschide sensuri

mi-am împlinit lectura în mod special cu:

\"nu e nimic mai generos
decât să mergi pe stradă
fie și cu stomacul ghemotoc
fie și pentru un pol de minute\"

stimă și multă sinceritate,
teodor dume,

Am citit poezia, am parcurs comentariiile. Nimic de acolo nu se pliază pe ce simt eu citindu-te. Totul e simplu aici, cu sens, în prima și ultima strofă, în celelalte, așa cum este realitatea, cea de zi cu zi, discursul natural. Amar, dar sincer. Reușești cumva, prin simplitate să aduci în prim plan ceea ce trăim, simțim zi de zi. Chiar și titlul îmi pare bine ales.
E plăcut să te citesc.

Doru Emanuel

iolanda, de unde ai mai scos si asta, ca traiesc intr-un clopot? chiar m-ai amuzat. finalul este o conlucrare cu cititorul, daca vrei ca e treaba lui sa stie ca prima culoare a lui mos craciun a fost verde, pana a intrat coca cola pe fir.
cat despre rasini poetice, e mult spus. repet, cititorul poate sa faca cate legaturi vrea el.:)
dl/ Teodor, multumesc de citire. deschiderea poemului a vrut sa fie un poem in sine dar m-am calicit eu.:)
doru, ma bucur sa te vad aici, ca lasi semn. si ma bucur si mai mult ca ai vazut cotidianul, trairea interioara transpusa in poezie. ariceala adica, iesirea de sub clopot. desigur ca ariceala e luata din context, si se poate reprosa ca are alt sens. dar totul e voit.

frumos titlu, ceva intre copilarie si o filosofie de viata...\"poți să te întrebi
ce legătură există
între culoarea verde a semaforului
și prima culoare
a lui moș crăciun\".

e creat un peisaj bogat in poezie: semnificatii, lucruri inconjuratoare, oameni, strazi, toate care intr-o hora a sensurilor prind in poezia asta alte intelesuri, alte drumuri, croiesc alte carari imaginatiei.

ma bucur sa te gasesc aici, printre versurile mele
numai bine