Stefan

E faină... :) Îmi amintește de răspunsul dat de un politruk la întrebarea dacă există Dumnezeu: \"Cum să existe? Doaaaamne ferește!!!\"
Poate așa s-a întâmplat ori o fi fost numai o vorbă de duh a cuiva (ca să nu îi zic banc)însă indiferent de asta sunt sigur că s-a petrecut la începuturile acestui soi de oameni pentru că în zilele noastre sunt o grămadă convinși că nu există, așa, pe negândite. Nu zic că e bine sau rău, doar mi se pare că e mai degrabă nasol că nu mai avem unde să ne ascundem sufletele, cum zicea o conțărană de-a ta dragă mie.
M-am veselit citindu-o și mi-am dat seama că ții totuși cu poeții.

Măi-măi!!! O interpretare cel puțin frumoasă și eretică. Nici o problemă, alții mai îndemânatici chiar se vor inspira din ea cu originalitate. :))
După citire eram sigur că lui Dumnezeu i-a plăcut de Eva. Nu e mare lucru. (Am dreptul la interpretări, mai ales acum)
Păcatul respectiv e demult iertat, cred că nici nu au apucat să iasă de acolo. Mie mi se pare chiar plăcut și rar sau niciodată întâlnit. Mă tot gândesc dar tare puține mere mi s-au oferit!
De vrei axează-te pe Noul Testament că altfel te pomenești că Adam era alb, ea neagră și copiii mongoloizi. Orice e posibil. Nopți albe...
Încă o chestie: fructul era din pomul vieții sau din cel al cunoașterii ? Nu mai sunt sigur...

Acum nu zic nimic de poezii că nu sunt în stare. Dar cumva te înțeleg.
Cei sfinți vorbesc între ei și puțini îi pricep. Nu eu, nu acum. Să nu fii speriată de vreunul. Dacă aș fi ursitoare ți-aș prezice viață scurtă și tinerețe. Ca om, sper să fii nemuritoare.

Silvia, nu am zis că e ieftin ci că ar trebui să fie așa; mai precis că mi-ar place să fie așa. Aș trece și eu pe acolo din când în când că nu știu decât să iubesc.
Cât de multă singurătate răzbate de la tine!

E fain că se citește dintr-o privire și nu numai de asta. M-a surprins că mă gândeam inițial că se referă la contopirea a două ființe ce se iubesc, după perioada de egoism, individualitate și obișnuințe. Credeam că te referi la indiviziune și când colo tu nu te joci, chiar împarți, prin tăiere. Chiar și apa.
Ai fotografiat zbuciumul concesiilor ce trebuie făcute celuilalt și nesiguranța dacă merită sau nu plătit acest preț.

E de corectat în rândul 2 \"fisclitate\", în R-15 \"pagna\" și eventual în R-16 \"adriana\" care e de fapt \"Andreea\". Din partea mea fie cum o fi dar e păcat să pierzi un miel aiurea.
Fain hotel, și eu îl simt că există pe undeva sau ar trebui să existe și să fie ieftin.
Dom\' Firică, conceptul P-ISM e o vrăjeală! În care din pixurile tale să îmi bag CD-ul preferat? Că nu prea încape...

La mulți ani și toată dragostea mea de bătrân!
Vezi că Adina Ungur a autoreferențiat titlul unei poezii scriind \"Poem cu lună plină, indivizibilă\" în loc de cum este el.
Dar nu are importanță, nu e un capăt de lume, am vrut numai s-o \"pișc\" puțin că nu a scris mai pe înțelesul meu.
De tine ce să zic ? De ziua ta, care a fost faină și pt mine, te iubesc precum un căpcăun. Nu mă întreba... Părerea mea e că tot Zmeul ținea mai mult la Ileana Cosânzeana decât Făt Frumos. E ceva evident!

E o contradicție între această poezie și celelalte ale tale care m-au încântat, în care vorbești de iubire și răzbate din ele ceva ce mi se pare a fi un sens, un rost al vieții. E prea multă logică aici, am sentimentul că l-ai făcut doar cu mintea și arată ce iese după ce unu cu unu au făcut deja doi. Pe mine m-a lăsat rece, ca un editorial scris de musai, într-o săptămână fără evenimente.
Închei propunând târgul lui Păcală cu boierul: Cine se supără să i se taie nasul!
Poate nu am priceput eu cum se cuvenea dar te asigur de bunăcredință.

Salut!
Dacă titlul epigramei constată ce facem toți cu ceva nas la acest moment ori ne îndeamnă ce să facem cu el, e în regulă; dacă te referi la cineva anume, e bai. Nu mare, preț de o cratimă. Dar cred că nu am înțeles eu ce era de înțeles.
Numai bine!

Sună fain raiații și pentru că sunt portocalii m-ai făcut să zâmbesc; parcă-i văd, țipători și șifonați. Dacă mă uit prin geamul aburit al mașinii îmi apari un piculeț nerușinată da\' îți stă bine, nu te dezici de ochii din foto, doar sunt ai tăi!
Păcat că nu ai putut scăpa de luciditate nici în clipele acelea. Nu mă pot pune în locul tău dar mi-aș fi dorit să îmi pierd capul, să nu-mi mai amintesc nimic.
O paranteză : de câteva ori chiar am vrut doar să dorm lângă cineva și n-am fost crezut, poate pentru că nu era firesc să vreau numai atât (eram în liceu). M-am simțit neînțeles și un pic jignit sau mai bine zis dezamăgit și acum îmi pare rău că nu m-am împotrivit naturii. Naturii celei de lângă mine.
Omul poate răbda și aștepta până i se pare prea târziu să mai facă altceva, dacă așa s-a născut...
Poate ți se vor desface coastele, îți doresc.
Crezi că vei putea păși vreodată de după ele înaintea conștiinței de sine ?
Te salut!
Concluzia-Rezumat e așa pentru că ți-am scris și ieri, a fost prima mea zi la voi și m-am luat de Ovidiu Ivancu fiindcă mi s-a părut fals și fudul în \"Surpriza\" d-sale și mi s-a părut că a mințit. Recunosc, nu era treaba mea și nu se potrivea cu nimic de aici să-mi dau cu părerea. În plus am mai amintit și de un banc fără raiați pe el.
Mai greșește omul, scuze.
Te salut și te mai citesc.

Dă-l încolo de dicționar !
În cazul ăsta nu mă interesează. \"Zdregurând\" mi-a înghețat caloriferele.
E bun de cuvânt.

Salut !
La a doua citire am văzut dedicația, mă gândeam că nu ai reacționat la O.I.
Treaba voastră.
De ce a zis Andreea că ar fi poezie ?
Nu-i poezie, cre\' că așa gândești și tu.
Mă puteai scuti de faza cu tampoane și cu menstruații că nu-mi pică bine deloc. Nu sună fain. Ha Ha! Ce ar fi fost \"Injecție...\" într-un moment din ăla ? S-ar fi dus raiații care mi-au plăcut așa de mult !
In schimb e superb aliniatul cu Miruna, penultimul.
Singur putea fi o poezie în sine. Ia vezi ce faci, dacă ai timp...

Mulțumesc Thais. Frumos și cu un alt înțeles.

Este printre cele mai bune poezii ale tale. Seamănă cu o poveste veche și tristă. Îmi pare rău că nu durează un pic mai mult.
Cu drag...

Îți simt poezia deși am fost la mare doar o dată, odată.
(tabăra de la Năvodari)
Îți mulțumesc, fără tine nu îmi dădeam seama de masculinul întunericului.
Cred că versul următor se scrie: \"...genunchi rotund al unei ploi\".

Sunt convins că ai văzut reclama cu tipul din lift bine-mirositor și doi luzări zic \"Dar nu e poștașul?\"
Nu are leg. cu ce ai scris tu dar e faină.
Și încă ceva, tot pe lângă text : dacă soțul tău are legătură cu el (sau un soț virtual, mă rog), zău că nu m-aș vrea în locul lui. Cel puțin nu în acele momente.
Totuși am văzut puțină speranță. În ultimele versuri se putea pune pe undeva și \"deocamdată\".

Când am scris era chiar o toamnă disperată și dincolo și dincoace de mine. Chiar cădau frunze banale peste care călcasem de atâtea ori, fericit de foșnet, inconștient. Atunci... m-au durut dintr-o dată, prima dată. Mi-a părut că mă iau cu ele, că îmi parafrazează istoria amărâtă și personală. Mi-au dat de înțeles că nu mai am timp. (Cum aveam mai înainte, în fine...) A fost musai să mă gândesc ce am făcut eu pentru ceea ce numim în genere \"lume\" și ce a făcut ea pentru mine. Iar m-a durut, ne meritam reciproc, eu cu \"lumea \". Nu mai era tocmai mult până la Sărbătorile de Iarnă -de obicei mi le-am dorit ca și copiii- dar am avut impresia că sunt false, negative, cu înțelesul în jos, că îmi fură apropiindu-se din puținul ce mi-a rămas. Mi-a fost mai frică decât de criogenie. Simțeam clar și Crăciunul de peste un an, și de peste doi, tot mai rapide și mai mincinoase față de mine. Nu am putut să mă bucur... Cred că de aceea colindul a fost cum a fost. Nu merită să îl corectez. Acum mă simt bine.
Tu, ce mai faci ?

Tenace tipul; așa se face contra neîncrederii, nepăsării, contra unui suflet tulbur.\"Ninge-o până se umple de alb...\"
Îmi place de el. Și ție...
Te-ai mai și obișnuit față de \"I\".
O parte din lume nu e doar cum e ci și cum ne-ar plăcea să fie.
De aia sunt de partea optimismului. Până la gradul său de tâmpenie.

Mulțumesc de popasul făcut la mine.
Te-am citit și eu și cel mai mult mi-a plăcut \"Așteptare\" și \"Ploaie\", nu mă întreba de ce pentru că nu voi ști să îți spun, poate pe acestea le-am simțit mai bine.
La aceasta de mai sus nu ar merge oare mai bine în strofa a III-a versul 3 în loc de \"Vei constata că-n noaptea...\" \"Vei învăța în noaptea ce apare/Că m-ai pierdut...\" ? Că respectivul de era în stare să constate cum stau lucrurile nu mai pleca deci e nevoie să învețe.
Îți admir munce la textele introduse în biblioteca, nici nu știam că I.L.Caragiale a scris poezii.
Numai bine, om mai vb. noi.

Te salut! Am scris și mai înainte dar nu știu de ce nu a apărut. Ziceam că mi-ai înfrumusețat ziua cu poeziile tale sau cam așa ceva. De fapt știu exact ce am zis dar nu-mi place să mă repet. Numai bine!