Injectie cu ploaie si asteptare

Mi-a plăcut în mod deosebit imaginea coastelor. Îmi amintește într-o oarecare măsură de o poezie de Cosmin Dodoc în care se deschid ca un nufăr.
Poate aș renunța la primul vers deși aș păstra atmosfera de început.
E ca o injecție poezia ta. Ca un narcotic. Fulgeră și creează dependență.
Bine ai revenit!

A.

eu simt ca ii lipseste ceva esential acestui text, ceva care sa-i lege una de alta \"coastele\";

Am incercat in toti acesti ani sa dau de tine si nu imi inchipuiam ca o sa ne intalnim pe internet in felul acesta. Daca nu sunt prea indiscret si daca acest lucru se mai poate acum, cu patru ani dupa anul 2000, unul care ar fi trebuit sa fie foarte important, as vrea sa stiu adresa ta de mail. Daca nu se poate, e OK. Era doar un lucru extrem de importanrt pe care vreau sa ti-l spun. Mai sunt multe versuri care amintesc de alte timpuri si pe care le-am introdus in cele doua volume publicate. Destul despre arogantul de mine... Tu ce mai faci, Liviuta?

Andreea, nu plecasem doar ca traiesc vremuri tulburi in care sunt lipsita de rabdare, si aceea de a scrie, si aceea de a citi.Ma arde pe sub coaste :).Multumesc mult, esti mereu in preajma.

Mae, apreciez foarte, foarte mult cand te regasesc sub textele mele.Stiu ca atunci cand iti plac, le recomanzi, stiu ca atunci cand nu iti plac imi spui, si nu alegi absenta.Acest lucru e important pt. mine.Iti multumesc

Ovidiu, ce intamplare cu injectia asta de asteptare..un fel de unde dai si unde crapa.. :)

Text neconformist și, tocmai de aceea, interesant. E poezie pe bune!

Sună fain raiații și pentru că sunt portocalii m-ai făcut să zâmbesc; parcă-i văd, țipători și șifonați. Dacă mă uit prin geamul aburit al mașinii îmi apari un piculeț nerușinată da\' îți stă bine, nu te dezici de ochii din foto, doar sunt ai tăi!
Păcat că nu ai putut scăpa de luciditate nici în clipele acelea. Nu mă pot pune în locul tău dar mi-aș fi dorit să îmi pierd capul, să nu-mi mai amintesc nimic.
O paranteză : de câteva ori chiar am vrut doar să dorm lângă cineva și n-am fost crezut, poate pentru că nu era firesc să vreau numai atât (eram în liceu). M-am simțit neînțeles și un pic jignit sau mai bine zis dezamăgit și acum îmi pare rău că nu m-am împotrivit naturii. Naturii celei de lângă mine.
Omul poate răbda și aștepta până i se pare prea târziu să mai facă altceva, dacă așa s-a născut...
Poate ți se vor desface coastele, îți doresc.
Crezi că vei putea păși vreodată de după ele înaintea conștiinței de sine ?
Te salut!
Concluzia-Rezumat e așa pentru că ți-am scris și ieri, a fost prima mea zi la voi și m-am luat de Ovidiu Ivancu fiindcă mi s-a părut fals și fudul în \"Surpriza\" d-sale și mi s-a părut că a mințit. Recunosc, nu era treaba mea și nu se potrivea cu nimic de aici să-mi dau cu părerea. În plus am mai amintit și de un banc fără raiați pe el.
Mai greșește omul, scuze.
Te salut și te mai citesc.

\"Expir un fel de abur mirosind a pâine proaspată
Pe care-l înghit pofticioși aurolacii\"
Ce înseamnă și sugestia/drogul! Citindu-te, de cîte ori trec prin față pe la Universitate, caut să sorb acel abur de pe buzele aurolacilor...