Poezie
Dacă...
1 min lectură·
Mediu
În grădina Edenului
șarpele șerpuiește
coborând pe tulpina
pomului vieții.
Dumnezeu se topește
privind îmbrățișarea
celor doi, făcuți după
chipul și asemănarea Lui.
Sâsâitul șarpelui o face
pe Eva să privescă merele
de parcă le vede
pentru întâiaș’ dată.
În ochii unicului Adam
vede lumina iubirii
și-ar vrea să-i ofere totul.
Eva întinde mâna…
Inima lui Dumnezeu tresare
singerind din Iubire,
stiind că Îl va trimite în lume
pe singurul Său Fiu.
Liniștea împărtășaniei
transformă întregul
în pace și armonie.
Nu există pofte, nu este invidie
egoism, dorințe, și alte o mie.
Eva întinde mâna…
Ea va fi aceea al cărui păcat
nu va fi cât lumea
vreodată iertat.
Dumnezeu privește
ce mult se iubesc,
sarpele coboară
cu-n gând dioavolesc :
Cei doi îl iubesc
doar pe Dumnezeu?…
012.556
0
După citire eram sigur că lui Dumnezeu i-a plăcut de Eva. Nu e mare lucru. (Am dreptul la interpretări, mai ales acum)
Păcatul respectiv e demult iertat, cred că nici nu au apucat să iasă de acolo. Mie mi se pare chiar plăcut și rar sau niciodată întâlnit. Mă tot gândesc dar tare puține mere mi s-au oferit!
De vrei axează-te pe Noul Testament că altfel te pomenești că Adam era alb, ea neagră și copiii mongoloizi. Orice e posibil. Nopți albe...
Încă o chestie: fructul era din pomul vieții sau din cel al cunoașterii ? Nu mai sunt sigur...