Poezii

Mintea perversă, ucide puritatea crinului uscat. Sufletul rece a înghețat inima - berzele pleacă. Cuvinte dure rănesc visele noastre – câmpul e pustiu. Frunza desprinsă, e sfîșiată

Zori de zi răsar- un țipăt de copilaș al vieții miracol. Ploaie măruntă- crește falnic stejarul înverzesc muguri. Soare fierbinte, fierbe sângele în trup copt este grâul. Roade

Lumina lumii crepuscul in inimă- se lasă iarna.

Vorbele goale desertaciunea vietii - cântă bufnița.

păcate negre, vise în trupul pierdut mistuie sloiul

Iubire falsă păcătuiesc cu tine, adâncă noapte

Mă apuc de curățenie! Vreau să-mi fac curățenie în gânduri, în casă, în familie, în suflet, în murdărie. Mi-am scos la aerisit saltelele cu foi de păpușoi, am frecat cratițele cu nisip, am

Aș vrea să fiu… Nădejdea unei mame, roua ce spală lăcrămioara, tăria unui fir de iarbă, lespedea pe care îți apleci răpusă fruntea când mergem împreună la-nchinare, un zâmbet pe altarul

Sunt un copac cu scoarța adânc brăzdată din care o ciocanitoare mai scoate câte un vierme. Toate ramurile-mi sunt uscate dar seva încă simt cum curge. Astăzi mă doare coaja-mi tăbăcită și mii

În grădina Edenului șarpele șerpuiește coborând pe tulpina pomului vieții. Dumnezeu se topește privind îmbrățișarea celor doi, făcuți după chipul și asemănarea Lui. Sâsâitul șarpelui o

Lacrima prelinsă din ochii tăi mă doare și acum. Ea ne mistuie în flăcări Iubirea. Sper ca tu să te fi iertat, iar ea să-ți fi spălat și visul vinovat. Să te fi născut din nou muritor

Ieri am întâlnit pe cineva căutând nuanțe de alb, acum când nimic primordial nu mai e ca la începuturi. Unde ne sunt contrastele? Negru – alb Rău – bun Înger sau demon? Nu mai

La mijloc de martie o floare plăpândă vrea să mă mângâie. Totul ar trebui să reînvie dar inima-mi se sparge în cioburi de gheață. Ies pe geam atrasă de fulgii de nea ce plutesc intr-o nebună

Copacii plini de muguri, înveșmântați în lacrimi. Un soare plin de găuri acoperit de-o folie. O iarbă mult prea crudă ucisă în aerul fierbinte. Și eu! Eu făr’ de lacrimi cu suflet pustiit