Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

Colind

1 min lectură·
Mediu
E prima toamnă
când frunzele cad
cu deslușiri de clopoței sparți .
Numai atât a rămas ?
Vântul mi-a înghețat lacrimile ,
și trage după el magii
cu darurile furate,
ce vând puțină tămâie sintetică
dintre dinții stricați .
Inconștienții !
Și ieri i-am văzut !
Steaua ofilită atârnă
cu o rază subțire
de planeta Marte .
Încerc să plâng ,
să beau paharul acesta
cu orice ar fi .
Mănânc o fărâmă de pâine
de sub unghii .
E prea devreme
să ne remântuim .
Încă nu cunoaștem
Iubirea.
024582
0

Despre aceasta lucrare

Autor
Tip
Poezie
Cuvinte
90
Citire
1 min
Versuri
23
Actualizat

Cum sa citezi

Stefan. “Colind.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/stefan-0010268/poezie/94873/colind

Comentarii (2)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@livia-rosca-0007092LR
Livia Rosca
Colindul acesta mi se pare un poem cu potential.Formulari de genul \"tamâie sintetică/intre dinții stricați\" \"mânc o fărâmă de pâine de sub unghii\" mi se par expresive si interesante.Cu toate acestea, forma in care ai ales sa-ti expui poemul nu mi se apre foarte potrivita; poemul devine fracturat, intrerupt fara sa existe o motivatie estetica si nici ideatica pt. asta.Apoi ar mai fi si un fel de abuz de retorica..sau cel putin asa mi se apre mie.Imediat dupa primele versuri...care pt mine sunt defapt un singur vers, introduci intrebarea aceasta:\"Numai atât a rămas ?\".Mi se pare in plus, mi se pare ca nu isi gaseste locul in poem, contine prea mult banal si trimite poemul inca de al inceput in zona aceea neplacuta a tangirilor si patetismelor; de aceea, mi se apre ca nu trebuia folosit verusl acesta, sau cel mult, trebuia amnat spre finalul poemului cand si-ar fi avut o justificare, pt ca ai fi sugerat deja destule stari incat o doza patetica sa nu fie letala poemului.
tot o retorica neinspirata mi se pare si aici : \"Inconștienții !Și ieri i-am văzut !\". Probabil ai putea gasi o formula mai fericita pt. respectivul pasaj.
Bine ai venit pe poezie.ro si inspiratie in continuare.

0
S
Stefan
Când am scris era chiar o toamnă disperată și dincolo și dincoace de mine. Chiar cădau frunze banale peste care călcasem de atâtea ori, fericit de foșnet, inconștient. Atunci... m-au durut dintr-o dată, prima dată. Mi-a părut că mă iau cu ele, că îmi parafrazează istoria amărâtă și personală. Mi-au dat de înțeles că nu mai am timp. (Cum aveam mai înainte, în fine...) A fost musai să mă gândesc ce am făcut eu pentru ceea ce numim în genere \"lume\" și ce a făcut ea pentru mine. Iar m-a durut, ne meritam reciproc, eu cu \"lumea \". Nu mai era tocmai mult până la Sărbătorile de Iarnă -de obicei mi le-am dorit ca și copiii- dar am avut impresia că sunt false, negative, cu înțelesul în jos, că îmi fură apropiindu-se din puținul ce mi-a rămas. Mi-a fost mai frică decât de criogenie. Simțeam clar și Crăciunul de peste un an, și de peste doi, tot mai rapide și mai mincinoase față de mine. Nu am putut să mă bucur... Cred că de aceea colindul a fost cum a fost. Nu merită să îl corectez. Acum mă simt bine.
Tu, ce mai faci ?
0