Presentimentul iubirii

am recitit aceasta poezie a ta. are multe imagini spontane si frumoase. ceea ce cred ca e putin mai greoi este insa structura, strict tehnic vorbind. adica acel \'el catre ea\' de la inceput care incearca sa se transforme in liant cu versurile finale. eu zic ca daca ai renunta exact la aceasta \"stradanie\" de a-i da o forma si daca ai taia, pur si simplu, primul si ultimele doua versuri ar fi o poezie absolut fermecatoare.

uite,o varianta, de exemplu, doar o parere, nu mi-o lua in nume de rau:

Vino cu mine
Stiu un loc
Unde putem să vorbim ceva cu romanii
La un castru, pe un deal,
Si putem să ne scăldăm îmbrăcați
În apa dulce din termae.
Vino, hai să întrebăm un faraon ruginit
Câți oameni mai are la Teba,
Dacă s-au apucat de scris și citit.
Hai să ne ținem de mâini
Prin Grădinile Semiramidei
Să îți prind în păr o floare
Apoi vom face rost de semințe de măr
Si le vom planta undeva între Tibru și Eufrat
În locul acela, fecund, din sufletul tău...

Mulțumesc Marina. Fecund e fain de tot, chiar asta văd eu uneori la cine țin că de nu, nu mi-ar mai păsa de respectiva, de nu aș avea chiar nici o speranță. Știi cum e... O s-o revizuiesc așa cum ai făcut și tu cu tastatura.