Stanica Ilie Viorel
Verificat@stanica-ilie-viorel
„Fiinţa-sângele râuri, râuri de gânduri.”
Eu m-am născut să fiu mai mult de o zi...Poate cât să am timp să mă nasc. Am apărut în Hunedoara și puțini sunt cei ce mi-au auzit sosirea, nu pentru că n-aș fi avut ceva de spus.Am spus, în gura mare, dar furnalele vuiau cântecul lor (mai târziu am…
Pe textul:
„Ghicitoare 670" de Miclăuș Silvestru
din floarea miresei nu se face buchetul miresei?
Pe textul:
„Ghicitoare 670" de Miclăuș Silvestru
dacă spui cu albi, cu roșcați, cu înalți... nimeni nu se simte jignit,
dar sacă spui cu negri, cu grași, cu urâți... cineva se va simți jignit,
că așa e lumea, azi...
poezia fiind un act de creație universal, nu doar mioritic, e mai de folos să
evităm
dar, poți lăsa cum crezi că se pune în valoare ideea
fiind vorba de Rep. Dominicană, se înțelege despre ce este vorba
spor!
Pe textul:
„Ultima dedicație, primul parfum..." de Iulia Elize
au avut grijă alții să se prefacă
dar asta nu înseamnă că ești un prefăcut, ci e doar o atitudine
de superioritate poetică, nu-i așa?
Pe textul:
„primul foc & drumul spre casă" de Leonard Ancuta
care se vrea dincolo de bula sa,
dar nu-mi este clar, felicia este o personificare, sau o persoană?
Pe textul:
„fâșii din felicia" de Andrei Forte
altfel, aș spune că e același gen, din ciclul " delirul personajului ostatic... din mine", fragment dintr-un scenariu, ceva
PS: - invităm personajul să mai stea la plajă, că pare din marmură
Pe textul:
„Ultima dedicație, primul parfum..." de Iulia Elize
și rescris
căci (îmi pare) o formă grăbită
repetând cuvintele, în acest caz, nu accetuează, ci doar umple spațiul
Pe textul:
„Visam" de Dumitrescu Elena
nu eram sigur că s-a descoperit focul înghețat, altfel aș fi scris ceva și despre asta
oricum, ca discuție, nu mi-am propus să ofer ceva poetic aici, chiar setasem ca fiind din secțiunea "gânduri", probabil c[ nu este nimic nou ;i m-am entuziasmat degeaba
Pe textul:
„reinterpretări" de Stanica Ilie Viorel
aiureli de clasa a IX-a
îmi droghez visele cu fiole de realitate pură - ăsta e vers de dat pe spate aurolacul care iese din canal și dă cu capul de realitate, sau ce?
ne va duce pe toate canalele acolo unde n-a pătruns niciodată dragostea - uite vers de dus la facultatea de medicină, poate așa înțeleg studenții ce e cu canalele și cum se desfundă ele
ce să mai zic?
pare că te-ai autosabotat cu acest text
Pe textul:
„primul foc & drumul spre casă" de Leonard Ancuta
mă face să mă întreb dacă nu este o expunere cu rol de epatare, mai ales că se pleacă de la un sofism (că moartea ar putea ucide)
adică, multe ar putea fi aduse în discuție
îmi vine pe repede înainte "noi în anul 2000, când nu vom mai fi copii..." aveam și noi niște așteptări, nu?
pe de altă parte, fiecare motiv prezentat mă face să caut perspectiva dezamăgirii generate de acea situație, și starea de meditație survine, deci nu-i surplus
mi-a plăcut in mod deosebit finalul, de la negocierea aia cu vânzătoarea, și femeia care te omoară câte puțin, dar și dezamăgirea provocată de mayași- despre care aș reformula, în loc de "ultima" aș folosi "marea", că a trecut mult de la termenul prezis și probabil sfârșitul lumii a mai fost ratat de câteva ori de atunci
spor!
Pe textul:
„Jurnal (9)" de Ionuț Georgescu
să îngrijiți de ele!
ar fi ceva ca și femeile să-și aleagă masculii la fel
parcă îi văd pretendenții după ce dorita se plesnește de pământ:
- hai băieți să bem o bere, până își revine...
Pe textul:
„Libelule de pâine..." de Iulia Elize
uimitor!
libelula se leapădă de exoschelet și își dezvoltă aripile
îi rămâne, ca o nălucă, conturul mort
pe un pai
Pe textul:
„Libelule de pâine..." de Iulia Elize
că, la câți scriitori sunt în România, raportat la numărul de cititori, cui i-aș vinde eu? ce?
să fim realiști, un cititor alege de pe raft conform referințelor, mai rar din curiozitate
să mai ocup și eu spațiul pe raft? nu se face!
mai ales că cele două volume ale mele sunt grele (la propriu!)
nu doar că îți face franjuri creierul, dar îți poate sparge capul căzând de pe raft
Pe textul:
„Libelule de pâine..." de Iulia Elize
Pe textul:
„Libelule de pâine..." de Iulia Elize
care dă impresia că se îndepărtează imaginea
tocmai când ești gata să o atingi
să iei la mână toate aceste propuneri și să nu lași
să se dezlege firul poveștii, nu e ușor
dar, așa cum stropii mărunți care se ridică, rebeli, fac să fie mai frumoasă căderea apelor dintr-o cascadă,
cam așa și "umplutura"
sau, cum ar fi scorțișoara aia în plăcinta cu mere (măr ras din cele două jumătăți)
spor!
Pe textul:
„Libelule de pâine..." de Iulia Elize
și a lui TOPEALĂ
și-o rugă să se RĂCOARE
cu mulțumiri!
Pe textul:
„toropeală" de Stanica Ilie Viorel
și cititorul va spune: iată o poezie în stilul lui Ștefan Petrea
propun un exercițiu de imaginație:
mergem pe stradă și, la întâmplare, alegem 100 de trecători
le citim această poezie și cea mai bună poezie scrisă de Leo
întrebăm care le-a plăcut mai mult
facem pariuri?
care poezie va câștiga?
rezultatul va avea o anumită relevanță, dar nu ar trebui să fie relevant pentru scriitor
căci, și dacă numai unul din cei intervievați va alege o poezie, atunci poezia aceea are valoarea sa
în fine
eu spun că această poezie îmi place mai mult decât multe altele pe care le-ai scris, având o exprimare coerentă prin faptul că folosește cuvinte în mod natural
mă bucur să aflu că ești bine
nu știu prin ce încercare ai trecut, dar știu că erai tare speriat, iar acum observ că te-ai eliberar de stress
sănătate!
Pe textul:
„de pe un pat de spital cu laptopul în braţe" de Ștefan Petrea
a transformat
interesant!
susțin temerarii
Pe textul:
„Condeieri din toate țările, iubiți-vă!" de George Pașa
mulțumesc!
Pe textul:
„intimitate" de Stanica Ilie Viorel
