reinterpretări

tot ce n-a fost a devenit lumină și este unde nu-i uimirea, nu-i nici pasul următor al cunoașterii, nici gîndul și-atât ne-a mai rămas - povestea! cine o va scrie? mă gândeam, cât de uimiți am fost atunci când am ales să fim, cum am lăsat totul în urmă ca să aflăm că din nimic suntem făcuți și că lumina nu-i decât un reper pentru a scoate la iveală relativul din absolut nevoiți, ne dăm timp mai mult atât cât să ne lipim pe trup eternitatea dar iată că, mai mult decât timpul, ne interesează cunoașterea căci, dacă nu vine eternitatea la tine, intri tu în ea, fără să mai ai nevoie de timp cât timp ne-ar trebui să știm tot ce a aflat omenirea de când este n-avem nu noi dar știm nu noi ceea ce am creat, creația! este limitată la cunoașterea omului (cantitatea de cunoaștere nu crește proporțional cu numărul indivizilor. ce ironie!) până când aceasta va avea conștiința de sine și va mușca din mărul cunoașterii adevărul este adevăr până când este înlocuit de un altul mare tristețe să afli că ești singur pe lume și că tot drumul a fost de fapt doar o călătorie către tine atunci când materia va mușca din fructul cunoașterii omul va fi Dumnezeu căci, după chipul și asemănarea lui, cel născut din țărână, va avea cunoașterea eternității, eternitate pe care și-o va însuși