Stanica Ilie Viorel

îmi place istoria. citesc uneori și îmi lasă impresia că-i făcătură. Ultima dată am comandat Istoria scrisă de Giurescu (aia în trei volume), dar am o entorsă la creier, parcă-i de plastilină, nu țin minte decât ce rămâne.
cu textul ăsta e greu pentru unul ca mine… mi-ar fi necesar tot tacâmul parantezelor posibile, ca să înțeleg.

bine ai făcut că nu ți-ai luat zborul, Leo!
tu ești cireșul și ne oferi să gustăm din roadele tale. când o fi să nu mai înflorești, atunci să-ți păstrezi frunzele, la umbra lor vom gusta din ce-am pus deoparte.

Mulțumesc pentru apreciere.

Emilian, mulțumesc pentru vizită și semn. Încă n-am descifrat ce ai scris, dar sper să fie de bine.

“parcă tot…”
“… ce cândva”
“s-au rătăcit tot…”? nu “toți”? se reoetă “tot” și în versul ăla nu-i văd nici sensul
ultimul vers e atât de lung!


Spor!

eram la job:))

încerc să descifrez
m-am oprit mult timp la vortex, apoi la miile de suflete… nu mi-a plăcut prima imagine, parcă era o invitație în spiralele sectelor

am reluat
undeva zăresc ochiul și propunerea ca tot ceea ce este lumesc, de la natură, la om, prin conștiința sa, capabil să primească și să ofere (în culorile propuse- poate ar trebui să simt semnificația lor), dispar.
dispariția într-un loc imprecis lasă cititorului intimitatea călătoriei în spirala emoțiilor?

am reluat

călătoria precum la un semafor al trăirilor. da!
am prins în cele din urmă, ideea…

cu greu, dar am dibuit ceva


Spor!

PS:- greu să intri în starea propusă de un poem când creierii îți ard toate inspirațiile.
mă refer la ceea ce muncesc…

este o ofertă, un experiment
pe mine nu m-a impresionat (probabil nici nu are scopul să impresioneze și poate am avut eu așteptări prea mari)
citind, am avut impresia că aceleași răspunsuri le-ar fi oferit computerul și dacă interviul era cu autorul necunoscut al mioriței
baza de date are limitele sale
prefer un interviu imaginar cu Bacovia la care răspunsurile să fie oferite de câteva persoane care i-au studiat opera și viața

Dar! Mulțumesc pentru sfaturile oferite (indiferent ale cui sunt, sunt folositoare)

mi-a venit în minte guma aia de mestecat, care imita o țigară

Mulțumesc pentru apreciere!

Ceea ce am scris mai sus, este și pentru tine. Observații cu referire la capacitatea de a interpreta textele în profunzimea lor și disponibilitatea de a spune.

Repet, sunt mai mulți. Observabili. Dar acum, aici e despre tine.

Ai “legat” rostul și “mixajul” ideii prezentate în text.

“ trecând apele înainte,

pe sub cimitire,
și înapoi,
peste turle îmbâcsite de hoiturile îngerilor renegați,
n-aș fi trecut peste orizontul chircit. “

și-acu’ vine întrebarea:- ce a vrut să zică autorul, aici?

că a luat-o așa la umplut pagin, cu rânduri, ca să ne impresioneze cu niște imagini niște născociri!
că parcă ar fi avut lopata la el, să sape drum sub cimitire, ori poate era vreo grotă, o peșteră săpată de ape…
apoi, ce? l-a luat vârtejul, vreo tornadă, cu tot cu ape? că altfel, ce căuta peste turlele alea?

descântecul este o practică care presupune să crezi în magia gesturilor și-n puterea vorbelor

“fă așa și ți se va întâmpla…”

să treci o apă înainte, e simplu, cauți puntea.
să treci pe sub cimitire, e simplu, treci puntea prin vale, pe deal sunt cimitirele, tu, sub ele.
să treci apa înapoi presupune să faci un ocol, să mergi la deal, către izvoare. deacolo vei vedea turla bisericii, deasupra. găsește puntea, ori, poate drumul este atât de departe încât apele-s un pârâu, acolo, către izvoare, și n-ai nevoie de punte… doar sari.

să ai grijă cum afli despre albastru, trupul gol, ochii scăpați de vigilența zeilor.

indiciu:- nimic sexual.


Am ținut să precizez, prin cele de mai sus, că pe textul “descântec” am avut senzația că textele autorilor, în general, sunt greu descifrat, uneori. Acolo, pe textul ăla, am observat (făcând un remember… nu-i cine știe ce perioadă de când interacționăn) că frecvența comentariilor este una redusă și că, cel mai probabil, motivul nu este doar comoditatea, ci și lipsa disponibilității, dar mai ales interpretarea (care lipsește).

Tu ai “nasul fin”, răbdare să observi și deții suficient elemente ce țin de cunoaștere încât să observi.
Tu și alți câțiva.
Spun asta, observațiile bazându-se și pe comentariile lăsate la alti autori.

Aici, ca și altă dată, Maria Mitea (m-ați încurcat un pic comentând ambele…cu același nume:), așa că am găsit soluția de adresare) a găsit cu răbdare, și ea, loc și rost al textului.

Nu-mi explic textele, cazul “descântec” e excepție pentru că am avut o reacție de monent pe care am punctat-o ca idee.

L-am “arhivat” atunci, aici https://www.blogger.com/blog/post/edit/1216012835909629760/5462428545014547399

Mulțumesc și scuze pentru “discursul” (poate) obositor.

Cu respect.

mi-ai adus aminte de căminul cultural
mamăăă ce bătaie am luat la unul!!!

Da. Este despre o țigancă.

Mulțumesc pentru cuvine și apreciere.

“…toată partea care doare din tine și să emigrezi urgent
în america asta natală, visată, așteptată, uitată
atunci cînd iubirea te aștepta cu pîine caldă, pe vatră.”

mie, asta îmi este de ajuns.

spor!

“Eu nu înteleg de ce în lista scurtă a înțelepților antichității nu au pus nicio femeie...:)”

aproape că pot paria- lista a fost scrisă de o femeie (a preferat să rămână anonimă; reîncarnată a pus piciorul în prag)

:)

întrebători*
e o călătorie în care văd cum tatăl e tătic și la 80 de ani, chiar dacă fiul are 50 de ani
nu îmi placev”teama”… asociez tatăl cu curaj și chiar și mesajul din răspunsul său nu inspiră altceva decât încurajare
strofa a doua e “ruptă” și ca sens (între versurile sale) și ca integrare în poem. era să cred că s-a trecut la o relație amoroasă (chiar voiam să replic de ce s-a trecut așa de brusc decla o relație la alta)

ar trebui lucrat (pre-lucrat)


Spor!
(și iar mă explic:- doar o părere, nu dau cu parul)

s-au cam suprapus starea de spirit cu ideea climei comoționate
se dorește rimă, e de muncă
se transformă o imagine, câteva idei, din ceea ce ar fi profund, în ceva cu formă nereușită și exprimare naivă
sunt sigur că, dacă ar fi să comentați ceea ce ați exprimat în aceste versuri, rezultă un text mai “plin”

e greu cu rima, e dibăcie, risc…

doar o părere, sper să o primiți cu înțelegere
(sincer, am cam obosit să văd fața orgolioasă a omului din spatele artistului)

cu respect.

mă gândesc la bătăile inimii
ritm
cadență

cum e lumea asta! am citit haiku acela cu mănăstirea și mi-am zis : - e ceva aici. jocul de cuvinte care propune un tablou, banal, dar riguros (am numărat silabele- ca să vezi, de parcă am ajuns cunoscător, dar învăț să fiu- erau acolo. sper că le-am numărat bine). era și natura… și citesc biografia. mi-a plăcut tare mult felul în care te-ai prezentat acolo.

apoi nimeresc (la propriu) pe textul ăsta.

îl văd. îl citesc. îl recomand.

îmi cer scuze
nu ne cunoaștem
sincer
mă rog pentru tine.

Doamne ajută.

și era atât de ușor!

Felicitări!

pentru răspuns, dar și pentru ghicitoare.

este o ghicitoare reușită și pentru stăruința cu care ne “ademenești” cred că merită!

naivă și dulce

am gustat cu plăcere

dacă sunt major și pot să mă iau după cineva, de ce este nevoie să îmi spui?
chiar n-am înțeles ce ai dorit să spui.

mi-am prezentat opinia. nu merg ca oaia după măgar, de fel.
apreciez că luptă la baionetă, cu verde-n față. dacă prin ce a spus are sau nu dreptate nu m-am pronunțat.
am spus că textul nu este nimerit pentru agonia și exact la asta am făcut referire- la ceea ce va genera.
nici măcar nu trebuie să am dreptate, este opinia mea. editorii știu mai bine ce e sau nu e nimerit pe agonia, dar să mi se propună un subiect pentru dezbatere și când îmi spun părerea să fiu trimis la plimbare, mi se pare deplasat. nu crezi?

am spus cu subiect și predicat: respect părerile, dar în cazul de față cred că s-a depășit limita (limita locului-agonia). doamnei i-am apreciat atitudinea. că are sau nu argumente, rămâne în dezbatere.

și, ca încheiere, nici nu era cazul să răspunzi fiecărei persoane în parte. ce ai dorit să spui este în text. dezbaterea presupune schimb de păreri.

aștept cu interes și alte eseuri, pentru mine sunt folositoare (chiar dacă pare o contradicție) chiar și acesta

Spor!