culegeam flori de soc și moșu’ îmi spunea

când e să mori, să mori zburând și să aștepți luna iunie - luna în care, să mori, e o alegere. atunci mor și nopțile, rănite de stele căzătoare. când e să mori să te duci la cules de cireșe sălbatice, d'alea negre, cu gust amărui; și musai să te urci în cireșul ăla cu rădăcinile adânci înfipte în stânci peste care s-au așternut pături de frunze cu iz de veșnicie. te urcă până spre vârf ca să guști din cele crăpate de soare și-n locul acela zăbovește o clipă, cât să mai privești încă o dată pădurea ce doarme în miez de zi. dacă tot simți că e să mori, umple buzunarele cu cireșe, ca să ai pe drum, dă-ți drumul… si zbori.