Stanica Ilie Viorel
Verificat@stanica-ilie-viorel
„Fiinţa-sângele râuri, râuri de gânduri.”
Eu m-am născut să fiu mai mult de o zi...Poate cât să am timp să mă nasc. Am apărut în Hunedoara și puțini sunt cei ce mi-au auzit sosirea, nu pentru că n-aș fi avut ceva de spus.Am spus, în gura mare, dar furnalele vuiau cântecul lor (mai târziu am…
stelele răsar
a răsări nu e același lucru cu a prinde viață
în plus, este foarte probabil ca lumina unei stele să se vadă o singură dată de pe Pământ, Universul fiind în mișcare,
deci este foarte probabil ca steaua de ieri să fi răsărit prima dată și ultima dată pe cer
Pe textul:
„te caut" de Stanica Ilie Viorel
Pe textul:
„te caut" de Stanica Ilie Viorel
pâna când liniștea îmi deschide ferestrele
aer de magie să-mi umple
tot locul
până când
amintirea mea, care mă leagă de de tot ce a fost adevărat,
de visul pe care l-am trăit până când am deschis ochii
și nu am mai mai înțeles ce văd, respiră și ea
în căsuța ei, de hârtie…
***
scuze, am lăsat semn de citire așa cum am înțeles eu, poemul
sper să nu deranjeze
***
aș opri poemul la “cântecul păsărilor”
ce urmează, nu ar trebui să fie nici mirare, nici paradox și nici nu este ceva nou pentru un suflet delicat, precum cel al poetului.
***
rog să mi se atragă atenția dacă deranjează acest gen de intervenție
Pe textul:
„Cer de primăvară" de Papadopol Elena
cînd iubești enunțiativul își perde* valoarea (așa ai vrut?)
“ca gheața lăsată în soare.” (cumva, sunt în dezacord cu afirmația)
este un cumul de poeme în tot acest text
și nici nu mai pot spune că este bun sau nu. aproape că îmi vine să te întreb: de ce mai scrii?
da! este un discurs foarte bun.
Pe textul:
„identitatea e enunțiativă" de Leonard Ancuta
textul nu o avea nici o valoare literară, dar discuțiile
de la o întrebare sinceră de genul
“ ce fasole ai scris aici, că nu pricep nimic”
la genul
“ ursulețul de pluș umblă hai-hui pe stradă”
cu săgețile trase cu sportivitate dintr-un arc încordat
până la
Eminescu,
fie și sarcastic,
acestea, trebuie păstrate.
de ce?
demonstrează că se poate discuta civilizat, chiar sub forma unor dispute
Pe textul:
„te caut" de Stanica Ilie Viorel
dulce e mierea albinei care încă mai înțeapă
(și uite cum mi-a mai ieșit un aforism)
interesant cum poate crea omul viu
și asta da replică a talentului
sincer
Pe textul:
„el și ea" de Ottilia Ardeleanu
adică tu scrisăși asta!?
“le strigai” am trăit copilărie multă prin Teleorman, caut în memorie să văd dacă se folosea forma aceasta la trecut, dar aș evita, aș folosi “le-am strigat” ca să nu rupă exprimarea din întreg
mi-a plăcut!
Pe textul:
„lua-te-ar moartea!" de Ștefan Petrea
voi ține cont de sugestia ta
spor!
Pe textul:
„Melancolii" de George Pașa
îmi pare rău că te-am supărat,
dar chiar nu vreau să văd vreo negură în zona asta
Pe textul:
„te caut" de Stanica Ilie Viorel
chiar asta am sugerat: ai talent, deci ești pe drumul cel bun
tehnica am lăsat-o în plan secund
Pe textul:
„pseudosonet" de Ștefan Petrea
Ionuț este contabil,
eu inspector ANAF (unul bun/profesional vorbind)
par destul de rău în viața de zi cu zi
aici, mă controlează el, n-am încotro:))
Pe textul:
„te caut" de Stanica Ilie Viorel
acea metaforă a patimilor ușor arogante,
dar care sunt puse la colț de rațiune
***
văzând ideea, zic că ești pe drumul bun
dacă poți să vezi astfel “lupta” emoțiilor, sentimentelor
din om, înseamnă că ai talen
lucrezi la tehnică, rabzi cuvintelor și e bine!
PS: nu ignora părerile, nu te lăsa dominat de ele, fii blând, dar fii bărbată:))
cu drag
Pe textul:
„pseudosonet" de Ștefan Petrea
mă gândesc că are un gând, un traseu, apoi o schiță (moment în care așterni fără menajamente ideea)
apoi reformulezi, apoi vezi de rimă, ritm (aici vine constrângerea genului care mie nu îmi place, dar pe care o apreciez când găsesc versurile cu acele cuvinte atât de potrivite alăturate unei idei; eu prefer cuvântul meu- e și lipsa bagajului de cunoștințe/vocabular).
adică, așa îmi imaginez că scrie lumea (sunt și super-talentele, care se joacă cu așa ceva, dar sunt excepții)
Pe textul:
„pseudosonet" de Ștefan Petrea
mai ales cu “tăvălitul” / datul de-a dura:)
cred ce susții
eu făceam apel la sprijin
clar, nu este sprijin când tăvălești omul.
oricine care scrie, o face din pasiune, nu este necesar să îi fie băgat degetul în ochi sau călcată demnitatea
dar, mai și cred că o critică (chiar dură) este bună dacă este sinceră
altfel, există butonul ignore:)
Pe textul:
„pseudosonet" de Ștefan Petrea
dacă nu dorește ajutorul, nu-l poți oferi. așa este.
eu observasem cu totul altceva.
Ottilia (și pt. Ionuț)
dar, eu chiar sunt “bârnă” la tehnica literară, d’aia ziceam că trebuie ajutat de cei care se pricep
pentru mine, un text, poate fi scris din două cuvinte, sau din 1000, cu rimă, ritm sau nu, dacă nu îmi transmite “ceva-ul”, nu-mi place. dar poate fi un text bun și doar limitele mele să-l ignore
Pe textul:
„pseudosonet" de Ștefan Petrea
acu’ ce mă fac?
***
mulțumesc pentru empatie și pentru sprijin
băieții (nu este folosit în sensul lipsei de respect termenul, doar pentru a menține spiritul…)
nu sunt răi, nici măcar răutăcioși (cel puțin așa percep eu)
având în vedere diferențele de altitudine, chiar pot spune ce doresc
îi simt binevoitori, cumsecade și ceea ce apreciez, deloc disprețuitori (ar fi ceea ce nu aș accepta)
să fim sănătoși și limpezi, să ne citim, să putem conversa, să dezbatem, că de scris e loc pentru toată lumea
Mulțumesc, Ottilia!
Pe textul:
„te caut" de Stanica Ilie Viorel
am citit Ana Blandiana atât de puțin, că se poate spune “egal cu zero”
***
chiar dacă par un ignorant, să știți că în copilărie, adolescență și studenție (mai puțin în studenție, tot mai puțin) am citit tot ce-mi cădea în mână
avea mama o vorbă: nu mai citi atât, că te îmbolnăvești.
sau: plătim curent!!!
așa că citeam pe furiș, noaptea, în baie… că deh, am trăit toți momente d’alea de nu poți lăsa cartea din mâini, ca să afli ce urmează
apoi, deh… viața
serviciul de așa natură
copiii
vremurile…
Pe textul:
„te caut" de Stanica Ilie Viorel
de ce nu vă ocupați (de exemplu) timpul cu acest text și în special cu textele sale
el chiar își dorește să fie ajutat
nu zic că eu refuz ajutorul, dimpotrivă, dar pierdeți vreme și energie cu unul ca mine în timp ce alții chiar așteaptă părerile voastre (și trebuie să precizez: și eu le aștept, dar nu e cazul să pierdeți chiar atât de multă vreme pentru mine)
dacă atenția mi se acordă ca sprijin și din interes, pentru că ați vedea vreun potențial, sunt onorat, dar nu vreau să vă ocup timpul chiar atât
comentariile celor ca voi, le urmăresc și îmi sunt de folos
de la tine, Dragoș, chiar am învățat multe (furt de meserie)
dacă atenția este din alte motive, atunci… rușinică:)))
scuze, Ștefan pentru comentariul off
PS: - am recitit textul tău, cum am promis, voi reveni
Pe textul:
„pseudosonet" de Ștefan Petrea
