Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

buhuhu

2 min lectură·
Mediu
tu și eu într-o alergare hipnotică. împreună cu mii de alter-ego într-un maraton print-un fluid
ca bulele de sifon ridicîndu-se dinspre fundul paharului spre suprafață doar că suprafața asta e undeva departe și noi nu ne ridicăm doar alergăm cot la cot fără să ne dăm seama că de fapt o facem
unul către celălalt, unul pentru celălalt.
sunt buhuhu în cap, sunt luminițe speriate care se așază blînd ca liniștea morții peste cîmpul de luptă, cînd plouă mărunt și picăturile pictează pătrate albicioase pe iarba roșie, o ploaie geometrică.
buhuhu este și frica ta de apropiere, ca atunci cînd eram mic și simțeam fiorul acela cînd treci noaptea
pe lîngă cimitir,
alergăm și o duioșie continuă se prelinge pe pielea noastră în locul transpirației,
aerul se înfășoară în fuioare apoi în cozi interminabile din păr multicolor iar hipnoza ascunde
ghearele din capătul acestor cozi.
o mînă învizibilă îmi șterge fața transparentă. iată oasele feței mele, oasele de sticlă prin care se văd procesele, mecanismele, felul în care fiecare celulă înnebunește de atîtea culori deviante și zîmbetul meu arată ca după ciocolată amară cu mentă și căpșune, ca după tratament și vată în nas.
indescifrabil.
o durere de spate care trece cu una de măsea. alergarea continuă și noi suntem tot mai transparenți, pînă devenim invizibili, e mai puțină durere așa.
dar ca în în orice proces adiabatic, e doar o iluzie, durerea rămîne constantă.
nimic nu poți plăti cu singurătatea. în mintea ta albă, vastă, ca înconjurat de un perete care nu se mai termină, ești ca sunetul muzicii înecîndu-se în picăturile de ploaie. și viața ta e o reacție în lanț
ca exploziile de artificii și părerile de rău după, te consumă și te bîntuie
și tot ce se alege din asta e poate un hippiot întîrziat ce fumează iarbă așezat pe o piatră lîngă
mormîntul neîngrijit. îți pronunță cu greutate numele. te întreabă cu voce joasă, hîrîită, ca un fierăstrău care trece prin braț, lăsîndu-te fără îmbrățișare, dacă ai trăit cu adevărat.
te uiți în ochii lui și vezi groaza că poate are dreptate.
051092
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
347
Citire
2 min
Versuri
18
Actualizat

Cum sa citezi

Leonard Ancuta. “buhuhu.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/leonard-ancuta/poezie/14172231/buhuhu

Comentarii (5)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@stanica-ilie-viorelSV
Distincție acordată
Stanica Ilie Viorel
prețios adevăr
o fi adevărat?
0
@dragos-visanDV
Distincție acordată
Dragoș Vișan
"nimic nu poți plăti cu singurătatea", decât un poem capodoperă, un poem hipnotic despre "tu și eu într-o alergare" până la mineralizare, materializare minunată în Poezie pură. Dacă ar ține extazul inspirației continue cât convingerea că s-a trăit boem cu adevărat, "hippiotul întârziat" din final s-ar declara mulțumit că a întâlnit "o viață" de adevărat bărbat.
0
@dragos-visanDV
Dragoș Vișan
Un poem al încercării de a surprinde agonalul așa cum nimeni nu l-a mai surprins. Vine un "hippiot întârziat" și ia pulsul agonalului din dureri în extaz.
0
@dragos-visanDV
Dragoș Vișan
Alergare "unul către celălalt", din alteritatea fiecăruia către contopire imaginară, și printr-un maraton de logare prin alter-ego-uri.
Am observat și două gerunzii simțite ca necesare, de exprimat, în început și spre final. Metafore multe, precum cea cu anumite cozi dinamice, având terminații cu gheare.
0
@leonard-ancutaLA
Leonard Ancuta
daca ai fi avut un comentariu elaborat, poate intelegeam ce vrei sa zici, draga Ilie, la Dragos am inteles perfect.
0