pseudosonet

“şi-n vene e erupere de vis”
ce de eeee-uri acolo

putea fi foarte bine venă, nu vene
și fără verbul “e”

e un poem interesant, chiar voi reveni pentru a-i înțelege nuanța (simt că este acolo)

chiar vă rog, reveniţi!

Rog opinii,
dacă mai merită să scriu...

Cred că a venit timpul să iei o pauză și când ești refăcut să revi dar fără sonete... Zic și eu... :)
Poate și o muză adevărată îți va face bine.
Cu stimă!

este evident că vă pricepeți și puteți ajuta
de ce nu vă ocupați (de exemplu) timpul cu acest text și în special cu textele sale

el chiar își dorește să fie ajutat

nu zic că eu refuz ajutorul, dimpotrivă, dar pierdeți vreme și energie cu unul ca mine în timp ce alții chiar așteaptă părerile voastre (și trebuie să precizez: și eu le aștept, dar nu e cazul să pierdeți chiar atât de multă vreme pentru mine)

dacă atenția mi se acordă ca sprijin și din interes, pentru că ați vedea vreun potențial, sunt onorat, dar nu vreau să vă ocup timpul chiar atât
comentariile celor ca voi, le urmăresc și îmi sunt de folos
de la tine, Dragoș, chiar am învățat multe (furt de meserie)

dacă atenția este din alte motive, atunci… rușinică:)))

scuze, Ștefan pentru comentariul off

PS: - am recitit textul tău, cum am promis, voi reveni

las-o-ncolo de treabă!
un poet e ori poet, ori poate fi dat de-a dura de colo colo de unii care se consideră profesori peste întreaga scriitorime.
ce e cu lamentările astea?
de ce trebuie să depinzi de x și y?
scrie sau nu mai scrie, decât să te lași pradă unor opinii care sunt strict personale!
de ce crezi că alții sunt mai buni, mai poeți, mai logoreici?!
la fel și eu trebuie să cer scuze lui Ștefan, dar aici a fost puntea!

că acest autor merge într-o direcţie greşită cu acest gen literar, iar dacă va publica o carte, nu va avea mari ecouri. Mai bine să scrie în vers alb. Sonetele lui conţin prea multe preţiozităţi, versurile sunt rupte frecvent, sunt lipsite de naturaleţe. Rimele folosite în sonetul de faţă sunt ultrauzitate, iar marii sonetişti români au scos capodopere în acet sens. Uite um scria Andriţoiu, de exemplu:

Ma vei iubi o data pâna-n sânge
întelegând, ciudat de nefiresc,
ca flautul din piatra moarta plânge
si limbile frunzarelor vorbesc.

Mijlocul tau cu duh împaratesc
ajunge-va ca pâinea când se frânge
si se împarte-n doua spre natânge
si retezate brate cari cersesc.

Din straluciri ca de catapetasma
Vai! palida-ai s-ajungi ca o fantasma
cu fruntea dintr-un alb - mai josnic lut.

Si-atunci vei auzi cum o sa cada
din fruntea-ti muta, zornaind pe strada,
ca banii vechi, fiece fost sarut.

de sa imi imi bat capul cu un scriitor arogant care, de de-o parte, cere pareri, iar pe de alta parte, ii ironizeaza pe cei care inceara sa-l ajute?

de typo, abia vad

Ionuț: superb exemplul dat!

dacă nu dorește ajutorul, nu-l poți oferi. așa este.
eu observasem cu totul altceva.

Ottilia (și pt. Ionuț)
dar, eu chiar sunt “bârnă” la tehnica literară, d’aia ziceam că trebuie ajutat de cei care se pricep

pentru mine, un text, poate fi scris din două cuvinte, sau din 1000, cu rimă, ritm sau nu, dacă nu îmi transmite “ceva-ul”, nu-mi place. dar poate fi un text bun și doar limitele mele să-l ignore

chiar mi-a plăcut atitudinea ta
mai ales cu “tăvălitul” / datul de-a dura:)

cred ce susții

eu făceam apel la sprijin
clar, nu este sprijin când tăvălești omul.
oricine care scrie, o face din pasiune, nu este necesar să îi fie băgat degetul în ochi sau călcată demnitatea
dar, mai și cred că o critică (chiar dură) este bună dacă este sinceră

altfel, există butonul ignore:)

exista Google, exista postari despre tehnica sonetului... Exista carti de specialitate. Datoria autorului este sa citeasca enorm, ca noi nu avem timpul necesar pentru a-i oferi toate informatiile de care are el nevoie. Eu, de exemplu, comentez pe aici si bag acte contabile la greu... Doar atat, la prima vedere, pe baza unor lecturi aprofundate, se vad niste lucruri evidente, care te fac sa tragi repede o concluzie. Fa o diferenta intre ceea ce scriau Mihai Codreanu, Andritoiu, Radu Carneci si ceea ce vezi pe aici.

Autorul sa scrie in vers alb, asa cum scria si Eminescu, si numai dupa ce termina poezia, sa lucreze la ajustarile de ritm si rima, asta daca vrea sa insiste cu sonetul.

nu așa se compune o poezie?
mă gândesc că are un gând, un traseu, apoi o schiță (moment în care așterni fără menajamente ideea)
apoi reformulezi, apoi vezi de rimă, ritm (aici vine constrângerea genului care mie nu îmi place, dar pe care o apreciez când găsesc versurile cu acele cuvinte atât de potrivite alăturate unei idei; eu prefer cuvântul meu- e și lipsa bagajului de cunoștințe/vocabular).

adică, așa îmi imaginez că scrie lumea (sunt și super-talentele, care se joacă cu așa ceva, dar sunt excepții)

îmi place ideea din text,
acea metaforă a patimilor ușor arogante,
dar care sunt puse la colț de rațiune

***
văzând ideea, zic că ești pe drumul bun

dacă poți să vezi astfel “lupta” emoțiilor, sentimentelor
din om, înseamnă că ai talen

lucrezi la tehnică, rabzi cuvintelor și e bine!

PS: nu ignora părerile, nu te lăsa dominat de ele, fii blând, dar fii bărbată:))

cu drag

să înțeleg că unii, ajutați din toate părțile, vor deveni niște poeți/ scriitori/ cronicari de excepție...
fără talent... degeaba!
ajutor!

Ștefan are talent
chiar asta am sugerat: ai talent, deci ești pe drumul cel bun
tehnica am lăsat-o în plan secund