Stanica Ilie Viorel

să interpretez în sensul unei pierderi teribil de dureroase
răzbate această imagine
nu îmi dau seama dacă se cuvine o intervenție de genul comentariului, dacă ar fi ceva de spus
doar că poemul produce emoție, transmite durerea și…

să credem că poezia este ascultată și de îngeri

în astfel de analize ar trebui introdusă și percepția/ conceptul uzual, mai puți academic
căci, originea cuvintelor nu mai este loc de întoarcere și, în evoluție, acestea capătă noi sensuri, alte valențe. ori, dincolo de interesul restrâns, de specialitate, cuvântul are o naturalețe a sa, o existență care ține mai mult de conjuncturi (fie ele cuturale, tradiționale, grupuri etc.)

aș folosi cuvântul “demnitate” într-o gașcă de cartier. acolo, cu un efort minim, demnitatea se va percepe ca fiind ceva similar onoarei
același cuvânt, folosit într-o conjunctură criticabilă, gen abuz, va fi înțeles ca mândrie
politic, reprezintă un statut

ceea ce doresc să spun este că analiza ar putea oferi și perspectiva generată realitățile sociale

nu știu de ce (poate am visat) cred că titlul propus inițial era demnitatea umană și avea și un subtitlu (?)

demnitatea umană vs demnitate și umanism, sunt propuneri diferite
cu textul, se potrivește mai bine acest titlu

despre umanism, n-aș putea să mă pronunț, nu cunosc tema
deci, pot spune că am citit ce ai scris și atât

demnitatea umană/ condiția umană/ umanitatea… sunt alte teme

spor!

“Ca să fiu basma curată
Ți-o plătesc, de vrei, parale
Însă ea - mamei surată -
M-ar cam rupe peste șale.”
așa îmi dă cu ritm
***
“Para, lele, cea frumoasă”
frumos joc de cuvinte

***
așa stă bine nepotului, să mănânce fructe proaspete

***
plăcută poezioara

apoi mă gândesc că este despre durere
pierderea cuiva drag, zbuciumul suferințelor
ori despre mireasa mireselor

de vreo trei ori
voi mai citi, descifrez eu

până acum, senzația este că în monolog este vorba despre copilărie

aici, îmi pare o căutare a ceea ce s-a pierdut într-o relație

dar, e târziu și cine știe…

capete, capeti, s.m. (reg. inv.) vas de lemnsau de tinichea, de o oca , cu care se ia vama la moara; capat, caus, gaf, mertic.

se înțelege foarte clar
aproape că am trecut pe acolo, citind
am remarcat și neastâmpărul cuvintelor
ochii care văd, mintea care transpune în viu locurile și faptele

am remarcat și că nu ai mers privindu-ți vârful pantofilor și nu ai numărat pașii,
că ai făcut din situație o poveste

sintetizasem totul la mersul pe jos

spuneam că ai descris o plimbare în noapte, pe jos
am făcut o glumă
nu dinspre Pitești se intră în București, treci pe lângă Leu, apoi Cotroceni, Gara de Nord (sau direct, probabil) către Dâmbovița?

în căminul ăla, turn, am fost și eu, cândva
acolo am văzut meciul cu Țara Galilor (cred)
mai făceam câte un duș pe la vreun prieten (acolo și în Tineretului) că în Vitan nu era apă caldă
în spate la Leu era o sală de sport, acolo mergeam de două ori săptămânal, la antrenamente

mi-au trezit amintirile poemul tău

spor!

și ai găsit varianta cea mai potrivită pentru text

sugestiv în această prezentare (titlu, categorie)

cel puțin pentru mine

aș spune că sunt 5 pașadine, cu aceeași temă, care te îndeamnă să cugeți pe îndelete, pe rând, la fiecare
apoi, la final, să le pui în întreg concluzionând că dacă erau doar două strife mai trebuia una, dacă erau trei, parcă tot ar mai fi fost de spus

mi-a plăcu

recomand tema, substanța interpretării pe temă

dar nu am vrut să mai caut
după comentariul lui Leo, am știut că e despre Kant

nu am citit Kant și nici nu știu de ce am convingerea că nu-l voi citi
nu mai caut nici romane:)
am citit de vreo trei ori crimă și pedeapsă când eram băiet și altele

acu’ nu mai am răbdare
prefer memoriile, istoria, mai nou răsfoiesc iar prin versete
au scris apostolii poezii de-a dreptu’

Ființă și timp, citesc o pagină și scriu trei zile aiureli
d’aia…:)

versul tău
chiar un pic hiperactiv

ironică dezlegare la versuri, precum zilele alea de post când se dă câte o dezlegare, la te miri ce

“o potcoavă albă de pegas old boy.“
versul ăsta m-a împiedicat un pic, altfel

bun de un zâmbet, sincer

ai venit pe jos de la Pitești:)

mersul pe jos în emisfera nordică a bureștilor

frumoasă descriere, frumoasă visare

m-ai amețit
încep cu finalul, matematic și despre fericire ai folosit enunțuri nedemonstrate ca fiind adevărate (frați cu sofismele) dar ai concluzionat
așa că, te rog, asumă-ți ipoteze și despre nefericire, chiar dacă ai ales să lași în mister acest aspect, pentru un efect de final

l-ai întors pe dos (bănuiesc ironic) și pe determinism, că ba a făcut victime, ba că victima s-a decis ea pe sine, cu liber arbitru în procesul de decizie. ori îi facem complice la moartea victimei urecheate, ori recunoaștem că a fost o iluzie (una sau cealaltă)

întrebările astea sunt atribuite cuiva anume?
“ ce pot să știu ce trebuie să fac ce pot spera”
dacă da, să-mi spui cui, să pricep și eu sensul

spor!

este deschis de acum
las și pe altcineva să propună,
dar cu măsură, vă rog!

un pic mai explicit, te rog
nu am înțeles ce ai dorit să spui prin faptul că soarele nu are la singular…
***

citind cu atenție textul, să înțeleg ce e cu soarele, am observat asta:
“ binecuvântă pe suratele sale”
nu ar trebui “de” în loc de “pe”?

Mulțumesc pentru observații și pentru cuvine. De folos.

Dar, tu să vizitezi pagina Ottiliei, eu nu te-am “șantajat”:))

mă bucură semnul lăsat.

toate cele bune!

lemnul ușor, folosit pentru așa ceva, era plopul
din el se făceau (se fac, încă) vase
un vas pentru măsurat cereale ar fi banița, la țară, unde am crescut, i se spune dublă,
aici, în zona unde m-am stabilit, i se spune felderă, toate ar avea echivalentul în volum a 20 litri, sau mai mult (depinde de zonă)

multe se pot face din plop

și ocaua se face din așa ceva, dar este un vas de măsură mai mic

este un proiect foileton, posibil un experiment social
sau este un jurnal?
în ce registru ar trebui să citim ceea ce postezi?

faptul că împarți această trăire cu noi mă dezarmează de cuvinte, onorant

eu ofer steaua pentru speranță

este o confesiune despre biletul scris, dar ținut la piept, care, mie, mi-a umplut toracele de emoție

gând lângă gând, rugă lângă rugă
și Universul va lucra pentru noi