Stanica Ilie Viorel

toate aceste păreri şi sugestii

Ionuţ, am spus deja că voi ţine cont de cele spuse de tine iniţial (cu o singură rezevă), deci şi lula şi lola vor dispărea din peisaj :))

exprimările pot fi îmbunătăţite, dar acestea trebuie să fie în acord cu sensul propus
ori, în tot acest text, mai nimic nu este gândit la propriu...

voi observa cu atenţie şi cele sugerate de tine, Elena, cu mulţumiri pentru atenţia acordată
primesc oricând observaţii şi păreri, indiferent dacă rezonez cu acestea, chiar dacă uneori par să intervină pe text, pentru mine sunt utile, mă ajută să înţeleg perspective, nuanţe pe care nu le-aş observa etc.
deci, daţi în textele mele cu tot ce aveţi mai bun, până la cele mai aprige răutăţi, că nu-i cu supărare :))
dar, nu promit să modific textele altfel decât în acord cu propia viziune

de exemplu, acolo, nu se pot cuibări zorii (cel puţin nu în viziunea mea) poate că nici aerul dacă ar fi ceva la propriu, ori pătrunderea încăperii (care o însemna ceva) de către aer (care o însemna el ceva) are o anumită semnificaţie

de exemplu, aşa cum eşti pătruns de un gând (să spunem...)

mulţumesc!

și ale* celui

asemenea eveniment
l-am văzut ca pe un botez
oameni sinceri și frumoși au oferit o atmosferă deosebită
poeții care fost prezenți au fost întâmpinați cu o masă plină cu volumele lor
respectul pe care gazda a găsit de cuviință să îl arate acestora
invitații au putut răsfoi lucrările lor și al celui care își lansa cartea fără ca cineva să invadeze momentul
s-a glumit, s-a dansat, s-a cântat

doar botezatul a fost puțin încărcat de emoție...

data viitoare va fi și mai frumos!

chiar voi ține cont de ele (mai puțin înlocuirea pătrunde- îl prefer ca imagine pentru ceea ce am gândit

cu gerunziul acela rezolv și o dispută pe care o aveam cu un prieten care îmi reproșa un dezacord al timpilor folosiți

mulțumesc, Ionuț

adică, mai întâi partea lirică
şi apoi discursul filozofic:

e alegerea greșită, mi-ai spus
și parfumul teilor persista dulceag și amărui
promisiune ratată într-o zi prea caldă
din iunie

e alegerea greșită, a șoptit fumul pe care-l expirai

degetele îmi lăsau amprente pe coapse
cât de încețoșat parbrizul
cu ștergătoarele ritmând tăcerea

e alegerea greșită, a repetat
îmbrățișarea ta

și timpul, timpul neîndurător, va alege el câștigătorul atunci când vom fi uitat de ce mai contează
...
ai sau nu dreptate
cenușii tale oricum nu o să-i mai pese, nu ai cum
să pierzi la jocul ăsta de-a adevărul amânat
...
cam atât aş păstra

partea aceasta:

chestia cu viitorul îndepărtat
îmi va da dreptate
e cât se poate de simplă

dacă nu ai, o ridicare din umeri,
asta în cazul când își mai amintește cineva de tine,
și atât

dar dacă ai...
o, dacă ai dreptate,
nu vor înceta să îți laude extraordinara intuiție,
lumina ta de profet nerecunoscut

o poate descoperi cititorul ca urmare a reflecţiei,
fiind, de fapt, o reflecţie a autoarei (cam prea descriptiv pentru a folosi poeziei de faţă)

spor!

și a devenit atât de demult!

am căutat referințe să aflu când ai spus asta,
și tocmai am aflat că suntem târzii :)) ... deja tot mai aproape de ecou

mulțumesc pentru semn, Ionuț!

PĂMĂTUF s. 1. poanson, (reg.) pomoci. (~ pentru săpunit fața, la bărbierit.) 2. (BIS.) mătăuz, sfeștoc

prezentată în stilul obişnuit, al colajelor
dar ce e plăcut, e că nu se pierde sensul celor spuse

spor...la tăiat lemne! :)

Poate ar merita făcută o separare a celor două părți(între alergi și izbindu-l), dar nu e obligatoriu.

înţeleg acum...
cred că, dacă s-ar putea face o separare, nu acolo i-aş găsi locul, ci aici:

fără să te zdrobească
...
te cuprinde

te cam rişti dacă o comentezi :)

eu aleg să vizualizez propunerea femeii întregi, aş spune (contrar, poate, descrierilor folosite) delicat prezentate- de la trăiri/pasiuni, la sacrificiu, de la frumuseţe la comun, uman...şi până la instinctiv, supus şi sălbatic deopotrivă

şi
că se arată...

cred că ai renunţat prea uşor la o idee bună, Elena
una profundă!

întoarcerea la Dumnezeu, folosind metafora poemului, superb
poate te răzgândeşti

frumos!

şi te izbeşti, de care (aci s-ar repeta care) te izbeşti
ar fi soluţii
dar izbindu-l... dă senzaţia de acţiune continuă, parcă...să-l întrebăm pe autor, ce o fi vrut să spună :))

am tot citit cu voce versurile acelea, alergi-izbindu-l, acum, după ce ai spus de ele, dar nu mi se pare că ar fi un deranj fonetic... mai văd eu

mă ştiu de ceva vreme şi încep să mă cunosc,
nu prea scriu eu poezie (ori fac asta, dar foarte rar), pentru că ceea ce mie îmi oferă emoţie, multora li se pare obositor...
dacă nu s-ar fi -diluat- cuprinderea în definiţie, probabil că multe din textele pe care le-am scris nu ar fi fost considerate poezie, dar eu sunt mulţumit cu ambiguităţile mele :)

şi mă ai mulţumesc şi cu faptul că, iată, s-a înţeles mesajul

mulţumesc!

iar mușcătura s-ar fi subînțeles
putea fi senzația dintâi (dacă gustul nu îți pare potrivit) sau orice alt efect

am folosit prilejul să las un semn, nu să solicit ceva,
păreri care pot fi utile (sau nu)

poate găsești o reformulare și în zona aceasta:

nu o va consemna.
o vom continua altcândva

chiar dacă punctul acela presupune pauza lungă,
alăturarea -nu o va- cu
-o vom-...

spor!

până se lasă brusc, rușinate, în jos,(acestea- încarcă inutil versul... regăsim cuvântul în primul v1 s2)


sau amintirea gustului dintâi (mușcătura, deja o întâlnim de trei ori- calculat și titlul; bănuiesc că are sensul care poate duce la a gusta, mai ales că se savurează)

ultimele două versuri chiar devin un suport pentru celelalte, oferind sens discursului, care poate fi perceput ca fiind unul romantic și nu numai

spor!

o poezie reușită, chiar foarte bună
nu știu dacă sensul i-l dau eu, dar așa primesc firul epic,
ca pe o călătorie de la blând la amar și în final primind liniștea acceptării
prin toate cele descrise în text trece oricine, așa este legea firii

felicitări!

sau existentă (ține de cei doi, exclusiv)
observ că în răspunsul oferit:

Să spun despre mine că sunt un „nimeni”, poate să pară că o spun pentru a epata. De obicei despre „Eu” se spune că ar fi părerea altora şi/sau a ta despre tine. Părerea altora mă interesează prea puţin. Iar despre mine îmi face impresia că nu ştiu mare lucru. Şi aceasta deoarece, de regulă, se confundă „Eul” cu personalitatea. Şi chiar în această situaţie mi-e greu să spun ceva despre mine în afară că am fost şi sunt foarte flexibil în raport cu schimbarea obiectivă a mediului rămânând totuşi constant pentru că „exist”. Şi pentru că sunt inflexibil cu cei care consideră că nu se poate să spun ceea ce gândesc şi simt. Iar, câte o data, am mai şi nimerit-o

se aduce în discuție persoana - eul- personaliatea
ori, în comentariul citat, se critică exprimarea, limbajul...

altfel, schimbul de replici (acid sau nu) este de folos, sau poate fi

respect pentru venerabila vârstă la care vă păstrați o energie de invidiat,
să tot fie, mulți ani înainte!

acțiune și decorul (personalizat), se văd foarte bine
exprimarea cred că poate fi revăzută

memorie- amintiri
versul acesta ambiguu: Şi lacrimile răzuite de pe pereţi cu şpaclu
adică: răzuiam eu lacrimile de pe pereți și acest fapt va lipsi
sau lacrimile vor fi lipsite ca urmare a răzuirii (bănuiesc că aceasta-i propunerea, dar exprimarea...)

colțul acela va rămâne, cu siguranță, cumva ceea ce s-a petrecut acolo nu va mai fi
momentan nu am prins ideea decorării într-o algebră clasică (adică precis?)

oferă stare și reușește să mă ducă în nostalgia propusă
finalul nu se putea mai nimerit ca idee, lăsând, vizual, imaginea dintre două tărâmuri

dar cred că era mai potrivit astfel:
Iar uşa, ca o monedă,
Nu va mai vedea
plecarea ta, pe-o față
tristeţea mea, pe cealaltă

spor!

câți și-ar pune întrebarea (după ce ar citi zidit de Ana):
- unde l-a zidit, în podea sau în tavan?

zidit în zid, în acest context nu doar că este redundant, dar și inestetic

răspund de din- nu poate fi mai muzical, cu acea succesiune de litera -d-
citit cu voce tare sună ca o placă stricată

remarc ideea sacrificiului propriu care invită la meditație,
poate că și Manole ar fi reușit lucrarea, păstrând-o pe Ana, dacă s-ar fi gândit să se zidească pe sine

spor!

este că ai o idee bună - asta e de bine,
prezentată nereușit- asta ar fi de rău, dar partea aceasta este sbuectivă,
posibil ca unora să li se pară reușit
deci, nu este un verdict, doar o părere

frumoasă povestea,
am trăit asta, copil fiind
doar că plecam undeva... mai pe aproape (dar tot departe)

și troscotul, l-am pomenit și eu, de câteva ori...
îl simt ca pe un salvator de viață, dătător de viață, mângâiere

mi-a plăcut momentul!