Tu ai privirea caldă

că nu are niciun sens. Aștept să fiu contrazis.

Da, e plin de nonsensuri. Cred că, de aș juxtapune câteva versuri de aici, ar ieși ceva cât de cât citibil. Spre exemplu: o clipă/acest bătrân din mine/găsise pofta de viață//mor în această poezie.

Are un ritm unduitor și aduce a atmosferă de vis în care nu există logică 100%, dar există senzații pe care le păstrezi după ce te-ai trezit. Percep textul și ca o incantație, și ca o tânguire în surdină. E nostalgie, dor. Eul liric simte absența ei și își dorește să fie mințit că ea ar fi aproape. La început i se pare că îi simte apropierea (mâna de femeie) de aceea gândurile coboară priviri calde căutând acea mână. Apoi constată că ea nu este și își dorește să fie mințit. De corb (poate aluzie, poate simbol). Apoi intervine luciditatea. Ori luciditatea nu e ea. Ea care poate fi o femeie sau iluzia fericirii. Sau e vorba de altă femeie. Ce urmează pare a fi dorința de a regăsi, de a reînvăța să trăiască. Nu am înțeles partea cu consoanele. Poate se referă la ceva dur care devine ceva moale, plăcut. Iar moartea în zi cu zloată poate se referă la scufundarea în vis, în subconștient.

Am făcut mici modificări. Am spațiat versurile după sensurile și etapele pe care l-am văzut. Am inversat versuri la partea cu corbul și am eliminat partea cu albăstrele, crin și papirus.

gândurile și iubirile coborau o privire caldă
căci mirosea a mână de femeie

legile naturii puneau mâinile și ele
după moda lor

pe mare sunt valuri iubite
le-am întrebat și pe ele și mi-au spus
că ești departe

de ce nu mă minte
și pe mine cineva
minte-mă tu corbule
aruncă-mi vorbe norocoase ca
visele să fie primite în inima mea
dar tu țipi anunțând
umbra ce-a brumat dorul
o clipă


un ochi treaz trece acum pe deasupra
e frumoasă și ea
poate mai frumoasă
dar nu e tu
m-am dus și m-am întors
pe venele drumului
să observ diferențele

acest bătrân din mine
se sprijinea de parii gardurilor
când s-a luminat
treceam spre însușirea felului de a fi
unde găsisem pofta de viață
poate minutele și deprinderile coborâte
asupra posibilului

multe consoane prevestind vocale
mor în această poezie dar trag aer în piept
căci dacă mori într-o zi cu zloată și
apă mustind
câștigi viață
și o privire caldă de peste tot

o poezie reușită, chiar foarte bună
nu știu dacă sensul i-l dau eu, dar așa primesc firul epic,
ca pe o călătorie de la blând la amar și în final primind liniștea acceptării
prin toate cele descrise în text trece oricine, așa este legea firii

felicitări!

Mulțumesc pentru steluță, e prima dată când primesc una și sper să fie un bun început. Ca să răspund tuturor, eu încerc să scriu poezii personale despre ce am sau gândesc eu diferit de alții, personalele nu sunt o înșiruire de secrete ale persoanei care scrie.

Poate dacă versurile ar fi separate...Eu, m-am pierdut, nu am înțeles ideea. Si partea cu minciuna as taia-o din poezie (as reformula altfel)