întâmplare

M-a îndemnat mama să trec calul prin lacul De care îi era frică, mai mult de adâncime Am văzut și cum este să faci pe bărbatul Și cum de altcineva îmi pasă peste mine Până când nu am aflat că îi este bine Fără să mă îndoiesc deoarece nu o vedeam Nu mi-a revenit încrederea necesară în mine Ca și calul căzut de la căruță să îl desham Dar nu-i nimic, de-atunci au trecut multe zile Și calul l-am vândut deoarece era cam nebun Acum mai are loc doar printre puține file Și pe masă cui îi place acest salam preabun