Țărâne

Începi foarte bine, prima strofă este foarte reușită. Pleci de la acel pământ galben, simbol al aridității, care îmbie și la melancolie, apoi fluturii care mimează bătaia valurilor e o reîntoarcere în timp, către origine, marcată și spusă cu delicatețe. Să nu uităm că fluturele e și simbol al sufletului în multe culturi. Mai departe vorbești de întâmplări, hazard, drum și realcătuire. Chiar și de evoluție, transformare, dacă ținem cont de solzi. Totuși, nu prea văd un tot unitar în acest poem, cu toate că tu rezumi totul la țărâne. Nevoia ta de a filosofia cu orice preț mă îndepărtează de ceea ce am simțit în prima strofă. Pasiunea ta pentru construcție și deconstrucție diminuează efectul poemului. Devii steril dpdv al emoției. Știi vorba aceea, prea multă filosofie strică.

am notat sugestia
mulţumesc pentru observaţii, de folos!


____
poezia,
este şi atunci când alegi să mănânci cu lingura de lemn,
chiar dacă pe masă sunt și tacâmuri de argint

gustul lemnului şi-a lui poveste, doar privindu-l