Necunoscut

cu singurul amendament, primele două versuri, cu Dumnezeu care vede cum moare universul şi plînge, ori le-aş scoate, ori aş face ceva cu murirea aia. Fiindcă el, Eternul, prin tot ceea ce ESTE, nu are cum muri. Şi fiindcă spui ceva contradictoriu în strofa a doua: "ca și când eternul nu și-ar pierde vremea
cu jocul omului fugar". Splendidă comparaţia zilelor aruncate cu pietrele izbite de copite. Un iz stănescian, dar îmi place foarte mult. Şi încă o metaforă memorabilă, care îşi poate găsi locul în orice mare antologie a citatelor celebre: "șoaptele se îndepărtează şi încă n-ai ascultat tăcerea". Sper să ţii cont de sugestia mea cu privire la primele două versuri, fără să încerci să explici nimic. Baftă!

am prins sugestia cu numele propriu (mă mai "urechease" un amic pe aceeaşi temă) al Eternului
despre Univers şi Etern, doar spun că în viziunea mea nu sunt identice

mulţumesc pentru implicare şi pentru cuvinte

discutia poate intra foarte usor intr-un teritoriu al contradictiilor filosofice si religioase, asa ca e mai bine sa ne respectam fiecare viziunile. Prin urmare, voi respecta alegerea ta. Si nici nu vreau sa intru in comentarii lungi si dese cu tine, ca sunt cativa pe acest site care abia asteapta sa ne traga de urechi pentru dialogul pe care il purtam, lucuri care tin, in fond, de respect, de afinititati, de prietenie, si nu de altceva, cum credea cineva. Partea buna e ca site-ul misca putin. Bafta!