Unui scriitor ales

Din păcate, nu prea ți-a reușit poanta, chiar dacă te-ai bazat pe jocul omonimiei. Un scriitor, fie unul ales, fie unul mediocru, nu are cum să-și aleagă cititorii.
Să zicem că ar fi aici un simplu catren. Pentru corectitudinea prozodică, ar fi trebuit să scrii.: "are-o".

În versul 4: "nu-și poate-alege".

citit, exact așa îmi rezulta, iar carul ar fi caru'
voi modifica, adăugând liniuțele acelea
că e musai, cu plăcere, intuiam că ar trebui, că se impune, nu

despre poantă, asta este poanta: "alesul" care, absurd, este unul ales în mintea sa
își dorește ceva absurd

mulțumesc!

Dacă nu pui cratimă, nu se pronunță legat. Am văzut care e poanta, știu și cui o adresezi, dar tot mi se pare nereușită.

Despre cât prinde o poantă
Cică-i bine să tac mâlc
Musai nu-i să prindă toată
Dacă are-un pic de tâlc

Eu sunt ales (ce pana mea?!),
Știu că nu prea îți intru-n grații;
Să mă aleagă cine-o vrea,
Că nu m-aștept s-aud... ovații.

plăcută replica,
poate se vor mai încumeta și alții

m-a făcut să râd, și cred că ăsta era unul dintre scopuri.

alt scop nu are

mulțumesc pentru semnul lăsat și mă bucur că ți-a oferit un moment plăcut

Toți o știm că ești ales
Precum grâu-n sita morii;
Scrii corect destul de des,
Te citesc... doar debitorii.

asta este! sunt plin de har
nu pun rimă la... verbale
dar îți scot din buzunar
una, două, trei...parale

Mi le scoți, pățit sunt... bine,
Te-au ales că scrii frumos;
Eu... de-aș FI FIscal ca tine...
Aș fi-n „schimb... mărinimos”!!!

așa că cedez
și mă declar ales :))

Știi? Eu cred în superstiții:
De-întâlnesc pisica neagră...
Mă întorc, rău să nu-mi meargă;
Tu... dai birul... cu fugiții?

Concesii... fără privi(rea)legii...?