leac de rouă

citind astăzi regulamentul, mai mult pentru că am acest reflex să
înțeleg rigorile, reflex sau defect cauzat(e) de latura profesională,
și nicidecum de dragul polemicilor,
am înțeles că (dacă am citit atent, eram într-o mașină) că sunt criticabile
susținerile permanente, constante etc.
cred cu tărie că opinia ta este una asumată, sinceră, detașată, dar m-aș
mulțumi cu o simplă părere, fă stea, astfel încât relația noastră (pur întâmplătoare) de pe
acest site, să nu fie perturbată de vreo interpretare greșită
***
despre text, mi s-a mai spus că sunt optzecist, m-ar onora să pot fi
poate că așa se exprimau pe atunci, iar eu am rămas tributar acestui stil
dar îmi place așa! pentru că așa sunt…

mulțumesc și te rog să iei în considerare sugestia mea ca pe o rugăminte
sper să nu te deranjeze în nici un fel această rugăminte

înțeleg din prima!

Sensibil si meticulos sfredelit ca un fabergé, cu nostalgia apusului si a rasaritului, undeva intre desfraul intinderilor din cinematografia sud-coreeana si tema apusului si rasaritului marcand vieti repetabile ciclic, insa cu ce consecinte, ca matrioşcele din marea viațã, din lirica lui Jim Morrisson.
"poate ca pare banal" si "acordul chitarelor" mi se par insa total nepotrivit alese, lasand asa, ca un gol in plexul solar (asortat cu astrele de la tine).

ca lipsa mea de cunoaștere mă pune în această situație de nesiguranță
aproape că mi-a fost greu să postez acest text, reținerea venind de la faptul
că n-aș fi pariat pe el
dar mi-am zis “fie ce o fi, îl trec la personale și gata!
dacă nu pentru inimile din pahare, ori noaptea care mușcă din zi,
măcar pentru alergatul ăla după apus…”

dar să fie apreciat într-atât, nu gândeam, nici pe departe

mă bucură să aflu asta

mulțumesc, Bogdan!

ai mai sugerat asta și am ținut cont de sugestia/ sfatul tău
am reîncadrat câteva, pe unele le-am lăsat la personale,
voi încerca să revăd textele și să le reîncadrez, dar sunt multe și
chiar nu le-aș trece la poezie fără să le analizez

oricum, mulțumesc pentru încurajare, pentru mine înseamnă mult
totuși, prefer să rămân modest și să mă bucur dacă vreun text trece
pur și simplu, trece
oricât de prostesc pare, mă bucur ca un prostuț când “măgarul” meu
este de fapt un cal :)

din măgar cu stea roșie și galbenă pe frunte
a devenit un cal ce-și poartă mândru steaua lui

E un text sensibil, într-adevăr. În ultimele două versuri, nu-mi place reluarea aceluiași substantiv, chiar dacă am înțeles, cumva, care ar fi ideea. Asta cu scoaterea/păstrarea inimilor, adesea în pahar/e, e un clișeu postmodern care nu mi-a plăcut niciodată. Oricum, este bună paralela între inimile într-un pahar, apoi în pahare separate, chiar dacă nu e ceva nou.
Oricum, se mai limpezesc apele creatoare și cred că vei ajunge și la momentul când vei spune ceea ce simți și gândești într-un stil doar al tău.
Succes!

și la fel primesc și observațiile

am șansa să fiu autentic, dar lipsit de autenticitate, urmare a faptului
că nu sunt “alterat” (a se citi cu ghilimele, insist)
am mai spus, cunoașterea mea…

este un clișeu acolo?

personal nu am citit niciun text cu această formulare, acesta este motivul pentru care
spun că sunt autentic

cât despre stil, chiar aș dori să știu al cui stil îl folosesc
mi-ar fi de folos

mulțumesc!

Bine, Viorele, ești autentic, nu mai zic nimic! N-am spus că a scris cineva chiar așa, ci e clișeu fiindcă ține de o modă (l-am întâlnit foarte multe și pe site, nu în forma asta).
Despre stil? Mi-e greu să zic. Dar dacă zici că ești autentic, nu mai zic nimic.
Nu înțelege că aș da lecții, dimpotrivă, și eu mai am multe de învățat.

Acum, poate ai înțeles de ce nu mai comentez pe aici. Tu erai printre oamenii lipsiți de suficiență, dar...
Oricum, n-am zis că e un text rău sau că nu și-ar fi meritat recomandarea.

Să nu taci!
Ilie merită...

De la răsărit până la apus...
Respect!

mă uimește faptul că ai înțeles pe dos ce am spus
eu eram autoironic
sunt un autentic lipsit de autenticitate
și autenticitatea vine din faptul că sunt nealterat, în sensul că
n-am cum să am habar de clișee, ori să îmi dau seama despre lipsa autenticității
în condițiile în care alterarea ar fi însemnat cultivarea proprie, cunoașterea etc.

ai spus că îmi voi forma un stil și am primit la modul serios părerea ta
dacă nu am un stil propriu, bănuiesc că seamănă cu al cuiva
chiar sunt interesat să aflu

dacă motivul pentru care nu mai comentezi este unul de genul acestor neînțelegeri
atunci ar trebui să te gândești la faptul că te afli într-o eroare: pe aici am observat că
ești o persoană a căror păreri contează și sunt binevenite

vorbind doar în nume propriu, te asigur că ai înțeles greșit comentariul meu

că aș fi acuzat de ceva?
ai citit și explicațiile pe care le-am oferit ulterior?
am spus cu subiect și predicat că autenticitatea despre care vorbesc
este autoironie
și că acea alterare (în ghilimele) se referă tocmai la faptul că nu pot
identifica clișee sau lipsa de originalitate din lipsa cunoașterii

eu chiar am dat un răspuns relaxat și în glumă făcând trimitere exclusiv la mine

am primit (explicit) cu interes observațiile și părerea lui George, pe acel text

am impresia că încordarea vă aparține, în nici un caz nu puteți să-mi reproșați că
aș avea vreo pretenție în materie de critică literară

cât despre spiritul de glumă, la care îndemni, scuză-mă,
dar chestiunile astea cu Ionuț, Vișan și alții chiar nu le gust.

seară bună!

pe acest text ți-am urmat sfatul:
- am eliminat din versuri expresiile despre care te-ai pronunțat că
sunt nepotrivite
- l-am reîncadrat de la personale la poezie, la sugestia ta
doar că prin reîncadrare a dispărut steaua roșie, d’aia am zis că din măgar cu stea roșie
și galbenă a devenit cal cu steaua lui (parafrazându-te)

dacă George nu înțelege că este respectat întocmai la valoarea lui (de către mine sigur)
atunci problemele sunt la el, nu la mine
chiar nu am replicat în sensul celor pe care le sugerați, dimpotrivă

cred că pentru astăzi mi-a ajuns

spor!

acum încep să înțeleg câte ceva
adică Vișan s-a exprimat pe undeva că eu ar trebui să fiu editor pe agonia!?
ar fi de râsul curcilor așa ceva

o ipoteză care mă face să înțeleg ce rost au asemenea discuții

nu mă interesează agonia altfel decât cum am primit-o vreme în urmă:
- pentru interacțiune și să mai învăț și eu câte ceva

cât despre comutare, aici tot nu m-am prins
ai intervenit pe o discuție încheiată, iar eu ți-am explicat
șu lui George i-am explicat,
dacă eu dau semne de suficiență, atunci e lumea cu susul în jos