Hipnoze

offf... de unde nevoia asta de a encripta atata?
imi place mult, mult de tot... sunt totusi simboluri carora nu le-am gasit corespondent(inca)... nu-i nimic... mai studiez!...
ce imagini, ce asocieri!
\"in umbrele statornicite
neplatitoare de chirii
intepenirea m-a imbratisat alaturi de esenta mahonului\"
offf... Tego! ce naiba sa mai zic? mai bine tac, m-asez linistii pe spate si ma gandesc la ce am citit cu cateva clipe in urma...
ciudat,
fara sa-i ascult povestile exotice

a! si-nca ceva: in finalul poeziei tare simteam nevoia de un punct!
dar ăsta sunt eu (omul cu punctul) :)))

\"imi las obrajii spalati de focul din semineu
ma impotrivesc dezghetului de carne
nu stiu perechea aceea sunt tot eu
ori poate doar durerea ce cata sa ma sfarme\"

strofa cu muzicalitate deosebita, sau poate asa imi suna mie, datorita atractiei mele pentru ritm si rima, desi toata poezia imi place, strofa aceasta totusi, in mod deosebit...
drag,
Carmen

Forma pe care ai dat-o strofelor (13, 4 si 3) parcă accentuează sentimentul de sfârșit din ultima strofă.
\"intepenirea-mi curge
pendula moare sufocata
chiriasii pleaca\"
Cu toate că nu sunt o împătimită a rimei, cea de a doua strofă menționată de Carmen, are o muzicalitate deosebită. Pentru asta și pentru imaginile create (focul din șemineu ce dezgheață carnea, sufletul fiind doar o durere ce te sfarmă) acestă strofă îmi place cel mai mult...
Cu drag,
Magdalena

buna dimineata, voua
va regasesc alaturi,va multumesc inca odata
va doresc o zi buna

Cel mai frumos text al tau. Nici nu stiu daca m-a impresionat mai mult limbajul, imaginile binevenite, fiecare invaluita in aur, sau mesajul care mentine tot balansul. Starea ta de spirit e palpabila, o simt si eu sub greutatea carnii.. trupul intepenit ca intr-o stare de transa, anterioara unei morti a timpului. Am impresia ca pe undeva materia din tine si notiunea abstracta a clipelor se ingemaneaza, oricat ai vrea sa te impotrivesti.

Imparateasa

\"atunci plingeam pe umeri de lemn nobil\"
imi place plincsul asta crestat in lemn
si restul, fireste:)

si cat ma cutremura trecerea clipelor, mi-e frica uneori, ca un lemn nobil ce se teme de carii

multumesc Adina si Carmen