desen în cărbune

plopii stau ca lumânările stinse
stinse așteptările doar corbii rămân
peste iarnă-s acolo în zbor
în zbor desenează liniile cerului
ai spune că-s umbre cu aripi
cu aripi din cărbune

Îmi plac imaginile din această strofă și cântecul ei.

În strofă a doua trebuie înlocuit cu

pe-a / pe-al ferestrei pervaz

și în ultima strofă, în versul: frunza nu se mai adapă cu lumină
parcă trebuie alt verb...

Și în versurile

tot ce era de spus
de spus s-a tot zis

cred eu că trebuie simplificat, renunțat la o repetare "de spus" sau pur și simplu renunțat la versurile acestea și rămâne strofa asa:

locu-i pustiu și cuiburile-s goale
goale și gândurile
frunza nu se mai adapă cu lumină
de verde și joacă nu îi mai pasă
nu îi mai pasă nici tăcerii
tăcere că este

foarte bune observațiile tale
dezacordul acela, evident

versurile fără nimic poetic care ofereau o concluzie fără rost

cât despre adăpat, nu știu
acolo voi căuta ceva care să-mi poată înlocui sensul
frunza se adapă cu lumină este rostul fotosintezei care se leagă cu verdele din următorul vers
văd eu dacă găsesc ceva mai bun

mulțumesc

din lumină e verde și de la vânt morișcă (joacă)
:)
vezi frunza?
și de aici să te ții interpretări: o fi frunza din mine, lumina altă lumină, jocul alt joc…

cine o ști…