pârâiaș

apa-i de gheață apa-i sub gheață în fiecare dimineață trosnește își spune povestea viselor din amonte de la izvorul ce a părăsit pântecul de piatră apa-i prinsă de mal în coliere argintii se primenește năframă de sticlă ce curge la vale mângâiată de soare alb-galben palid de singurătate copilul se joacă apa-l iubește cu trup de cleștar îl îmbracă de la tălpi până la genunchi de la genunchi până la inimă până pe umeri să îi șoptească lasă-mă să te țin în brațe noaptea împarte lumea în vise topite iubiri sau o tăcere ce mușcă din negura deasă