imi purtam strigatul in pumni
i-am ridicat pana la stele
si lumina m-a ars
cu timpul
strigatul s-a odihnit
intr-o soapta
iar lumina
mi-a imblanzit palmele
intr-o ruga
împing timpul limita serilor
dincolo de nimic o presupunere elastică ce-ar fi
să mutăm circul într-o altă parte o rupere de lună
să cădem între două ceasuri excentrice
până la noi vulnerabili cu
cineva a cules floarea de colț
a îngenunchiat înălțimile
a-ngândurat apusul
peste lume
doar o ploaie maruntă
și eu
mă preumblu cu amintiri
în această beznă
\"de ce nu scrii ziua\", imi spun cuvintele
\"noaptea ne place sa iesim la dans
sa luam o inghititura
sa jucam carti
sau pur si simplu sa dormim
sa dormim intr-un picior
dar vezi, tu nu ne
miriam a fost certată.
acum plânge, plânge și nu se mai oprește.
de ce plângi, miriam?
pentru că sunt trist...
de ce?
pentru că mi-e milă, mi-e milă de mine...
sunt afară, pe terasă. deodată aud o bubuitură venind dinăuntru. speriată, alerg să văd ce s-a întâmplat.
miriam, ce s-a auzit?
ea, foarte calmă,
tai linitit, mami, e inimioara mea
a doua zi îmi
mama ii citeste lui miriam dintr-o carte cu poze despre japonezi
și miriam își duce mânutele la ochi, îi întinde oblic și plină de uimire spune
-mami, japonezii văd două mamici!
adulmecam in tacere
miresme aduse de ploaie,
ne e dor...
inlantuiti in amintiri
descrestem intunericul,
dam drumul noptilor inchise-n noi
sa zboare
cu palmele-petic pe nori
sa curga ploaia
traiesc intens
pietrificarea lacrimilor mele
sedimentate intr-o larga asteptare
dinspre sud
cineva imi sufla pe pleoape
frumuseti irizate
in deriva
lacrimile tind sa devina
smaralde
alunecam pe muchia unei ploi,
ploua oblic dintr-o lebada,
despica cerul de cer,
tu adormisei cu gura deschisa
ca o gaura neagra
te inunzi, am tipat
si-am tacut
a doua zi culegeam maci de
strazile vechi cu ecou de trasuri si de cai...
ah, cat sa te mai car in spate
sa nu strivesti pietrele cu nepasarea ta
aduna-mi silabele, matematicianule,
spune-mi, cate au fost azi noapte,
plajă orange cu palmieri dimineața
eu tu pianul un aparat foto un ceas
eu ingenunchiată pe pian cu palmele eșarfă
pe grumazul unui soare pitic
pe fundal marea in reflux
absorbind reminiscențele
o stare de pace
fara contur
eterna si limpede
incat timpul o strapunge
si curge
fara opreliste
fara ore si secunde
o batere-a inimii cerului
o tamaduire pe rana mea rea
mami, ce bluză frumoasă ai
ce de culori!
:))
parca ești un maimuțoi,
cu nasu mare
:((
spune dupa mine, mami:
atchoo
(eu repet):atchoo
atchii
atchii
atchee
atchee
a shi sho
a shi
Femeia iesea din intuneric palida si calda ca o lumanare. Parea fara brate in invaluirea parului argintiu. Nu, nu era batrana era doar trista, o tristete de care nu te puteai apropia fara sa ai
sa ma iei de guler
sa ma ridici
asa cum ai ridica dintr-o ploaie
murdara
un catelus zgribulit
sa ma asezi cu grija
in cuibul acela cald
sapat de palmele Tale
in Tine Insuti
cu Tine
azi esti liliachie , mi-ai spus
survolându-mi dimineata
de la înălțimea unui sarut
nu striga, ți-am șoptit,
azi incă dorm, ți-am șoptit
mi se zbăteau miresmele-ncepute
în glezna unui vis
vino sa plangem
intr-un pumn de copil
el nu va stii nimic
el va dormi
sa ne dezbracam
de cuvintele moarte
intr-un cimitir
el nu va stii nimic
el va dormi
sa nu mai stim nimic
si sa
(în cameră e întuneric. singura lumină vine din lanterna pe care am înfipt-o în ochii albumului meu cu fotografii. albumul e viu, are piele, sânge, organe , palpitații și ochi, mulți ochi; un fel de
venise vremea sa plec
trenurile suierau peste clipe
smulgandu-ma mie
iti sarutam cu lacrimi ultima umbra
tu mereu ajungeai prea tarziu
tu nu ajungeai
gara ardea incepand dinspre noi
trenurile
cai salbatici
cu doua suflete,
copite razvratite,
piele de noapte orientala,
ochii-teaca de cutit,
buze arse de ura si de iubit,
serpoaice cu oase,
cu tate frumoase,
pline de
ma intalnesc cu un copil
in fiecare zi
ma intalnesc cu un copil
pe drumul de tara
pe drumul de dimineata
pe drumul spre oras
tot mai rar
tot mai rar ma intalnesc
cu el, copilul