stanescu elena-catalina

imi purtam strigatul in pumni i-am ridicat pana la stele si lumina m-a ars cu timpul strigatul s-a odihnit intr-o soapta iar lumina mi-a imblanzit palmele intr-o ruga

împing timpul limita serilor dincolo de nimic o presupunere elastică ce-ar fi să mutăm circul într-o altă parte o rupere de lună să cădem între două ceasuri excentrice până la noi vulnerabili cu

cineva a cules floarea de colț a îngenunchiat înălțimile a-ngândurat apusul peste lume doar o ploaie maruntă și eu mă preumblu cu amintiri în această beznă

\"de ce nu scrii ziua\", imi spun cuvintele \"noaptea ne place sa iesim la dans sa luam o inghititura sa jucam carti sau pur si simplu sa dormim sa dormim intr-un picior dar vezi, tu nu ne

miriam a fost certată. acum plânge, plânge și nu se mai oprește. de ce plângi, miriam? pentru că sunt trist... de ce? pentru că mi-e milă, mi-e milă de mine...

mama ii citeste lui miriam dintr-o carte cu poze despre japonezi și miriam își duce mânutele la ochi, îi întinde oblic și plină de uimire spune -mami, japonezii văd două mamici!

adulmecam in tacere miresme aduse de ploaie, ne e dor... inlantuiti in amintiri descrestem intunericul, dam drumul noptilor inchise-n noi sa zboare cu palmele-petic pe nori sa curga ploaia

alunecam pe muchia unei ploi, ploua oblic dintr-o lebada, despica cerul de cer, tu adormisei cu gura deschisa ca o gaura neagra te inunzi, am tipat si-am tacut a doua zi culegeam maci de

strazile vechi cu ecou de trasuri si de cai... ah, cat sa te mai car in spate sa nu strivesti pietrele cu nepasarea ta aduna-mi silabele, matematicianule, spune-mi, cate au fost azi noapte,

plajă orange cu palmieri dimineața eu tu pianul un aparat foto un ceas eu ingenunchiată pe pian cu palmele eșarfă pe grumazul unui soare pitic pe fundal marea in reflux absorbind reminiscențele

o stare de pace fara contur eterna si limpede incat timpul o strapunge si curge fara opreliste fara ore si secunde o batere-a inimii cerului o tamaduire pe rana mea rea

mami, ce bluză frumoasă ai ce de culori! :)) parca ești un maimuțoi, cu nasu mare :(( spune dupa mine, mami: atchoo (eu repet):atchoo atchii atchii atchee atchee a shi sho a shi

Femeia iesea din intuneric palida si calda ca o lumanare. Parea fara brate in invaluirea parului argintiu. Nu, nu era batrana era doar trista, o tristete de care nu te puteai apropia fara sa ai

sa ma iei de guler sa ma ridici asa cum ai ridica dintr-o ploaie murdara un catelus zgribulit sa ma asezi cu grija in cuibul acela cald sapat de palmele Tale in Tine Insuti cu Tine

azi esti liliachie , mi-ai spus survolându-mi dimineata de la înălțimea unui sarut nu striga, ți-am șoptit, azi incă dorm, ți-am șoptit mi se zbăteau miresmele-ncepute în glezna unui vis

vino sa plangem intr-un pumn de copil el nu va stii nimic el va dormi sa ne dezbracam de cuvintele moarte intr-un cimitir el nu va stii nimic el va dormi sa nu mai stim nimic si sa

ma intalnesc cu un copil in fiecare zi ma intalnesc cu un copil pe drumul de tara pe drumul de dimineata pe drumul spre oras tot mai rar tot mai rar ma intalnesc cu el, copilul