soarele venea măturând dimineți
se retrageau între riduri prostituate cu ochi singulari
sentimente materne umpleau de grădinițe orașul
în care ne trezeam uneori împușcați sângerând pe hârtie
ne
ca minutarul unui ceas
pamantul mi se-nvarte incet sub calcai
soarele se stinge in orizonturi, galbui
cerul, norii si trece peste case
ca pasarea o aripa in zbor...
tu, tu undeva, in gandul alb
era o frumusețe de vară
o ascultam lipită de aer prin urechea galbenă a unei seri înspumate
venea cu greieri, mă umplea cald
mă arginta cu argintul porumbilor
cu foșnetul lor aproape
ninge peste lume
cu mirese albe
triste si tacute
ca intr-un decor
nunta-i o poveste
mirele-i departe
ninge peste lume
ninge in minor
am s-opresc ninsoarea
am sa-ntorc zapada
am sa-mbrac
\"cand si cum am inceput sa scriu poezie(si nu numai)?\"
daca doriti sa impartasiti cu noi (eu si cu mine, deocamdata!)acest moment, o puteti face pe Noul Forum!!
nebuna isi inchisese
dragostea intr-o mapa,
ar fi abandonat-o aici pentru mult timp
sa putrezeasca in stransoarea copertilor,
in veninul delirului propriu...
dar nu a putut.
veneau clipele
fabulație, fabulatii, s.f. - 1.poveste alegorica;p.ext. povestire cuprinsa intr-o opera literara, afabulatie;2. figura retorica prin care se reda ca real ceva imaginar; - din fr.fabulation,
știu că vei veni cu alt nume să-mi spui că acolo
unde eu întrebam nu era nici o ușă de teamă munții
își înghițiseră peșterile să nu te mai pierzi
să nu mă mai pierd eu ce faci când zboară cerul
între noi îngenunchează mările
ruga e doar o tăcere mai albă
în care urc să aprind orizontul
dimineața când stelele se întorc obosite în oameni
nu mă căuta între cuvintele-acelea de noapte
eu
pipăiam noaptea și noaptea era ca o liniște cu gura mea
deschisă intram în oameni și oamenii erau orașe
cu închisori intime și prizonierul era gardian și gardianul era
director și directorul era
dimineața latră neliniștita în fereastră
o sparge, intră, mă mușcă de ureche
mă trezesc, așa mi se pare, ascult
cineva plange pe mine
și-i atat de departe
mă spăl pe dinți
nici un semn de
am obosit sa alerg dupa mine
am degete scurte
ma cioplesc stangaci
ma frang intre inima
bantuita de greieri
si-un creier rascolit de varcolaci
ma dor urmele mele
pe urmele mele
ma ascult
te rog, fa-te copil,
joaca-te cu mine
un joc de flori
de april
te rog, lasa-ma
sa-ti numar stelele
din priviri
si nu-mi vorbi de lucruri
mai mari decat lumina lor
nu te-as crede
te rog,
mama, afara e razboi?
nu, copile, e doar ploaia
mama, afara cineva plange
nu, copile, e doar ploaia
mama, ploaia ne-a intrat in casa
taci, copile,ascunde-te sub inima mea
mama, ploaia e
moartea n-o să mai vină
mi-am jucat la zaruri toate visele
și-am câștigat
imi strigă de departe ca i-e frig,
desigur, un pretext,
isi stinge singura lumanarea
si, lenesă, se intinde pe toate
seara imi chem visele
si mereu aleg visul cu tine
asa cum demult
ceream copilariei o anume poveste
in vis toate lucrurile sunt frumoase
ca-ntr-un mereu inceput
tu te ascunzi in iubire
asa
noaptea venise muta si rece
înhămată la un cer negru
copita de piatră lovindu-mi în carne
mi-am strâns de pe ziduri ferestrele
le-am ghemuit intr-un colț, una într-alta,
am ghemuit și patul și
uneori soarele
cobora din cer sa m-atinga
incepeam sa ard cu miros de tamaie
si-n betia luminii
abia ajungeam sa-ti soptesc
sa nu vii
sa nu vii, vantule,
sa nu sperii in palmele mele
ea scoase la plimbare cuvintele,
cuvintele au muscat copiii
copiii au dat fuga si au povestit parintilor
parintii si-au incarcat pistoalele
si-au impuscat cuvintele
si cuvintele gemura
mama își spărgea în mine viața ca o sticlă de coniac împuțită
însângerându-mi ursuleții de pluș printre fotoliile răsturnate și șchioape
eu îi luam la piept îi spălam cu dero îi mângâiam până când
Locuim lângă pădure.
mami, de ce nu mergem in pădure?
ce sa facem in pădure?
să vedem piticii
nu miriam, nu există pitici decât in povești
atunci să mergem in poveste
nu, nu putem merge in
vino să plângem
într-un pumn de copil
el nu va ști nimic
el va dormi
să ne dezbrăcăm
de cuvintele moarte
într-un cimitir
el nu va sti nimic
el va dormi
să nu mai știm nimic
și să
copilul este trist
si prima dimineata
ii sta ucisa-n palme...
\"Unde-ti ascunzi departe gandul
de parc-un vis
pagan si rece
te alearga?\"
copilul tace
si in tacerea lui
tot universu\'a