am obosit

Imi place cioplirea aceasta, chiar stangace (in \"imi ploua\", sau in \"mi-e prea devreme tarziu\"). Poezia se naste in prima strofa, primele versuri creeaza o oboseala, o deceptie pe care greierii si varcolacii, iviti surprinzator, o nuanteaza sugestiv.

Si greierii si varcolacii imi par incarcati cu o energie distructiva (chestie de interpretare, presupun), energie ascunsa in spatele oboselii.

Restul poeziei, mai previzibil, e ca unda unei caderi de piatra in apa. Valuri, tot mai joase, in cerc.

Sentimente impartite, pe ansamblu.

Pe curand!

\"am obosit sa vreau sa fiu\" --
pe cât de obositor, pe atât de inutil
(sau poate invers)

fii pur si simplu

dar sa nu obosesti sa scrii --
eu te citesc cu religiozitate ;)

eu nu obosesc citindu-te dar inteleg prea bine sentimentul asta de oboseala pe care-l incerci, sper sa nu te tina prea mult!:) mi-au placut degetele scurte cu care te cioplesti stangaci si finalul!

Oboseala asta îmi e cunoscută, atât de cunoscută încât îmi vine să mă întind uneori pe pământ, să îngraș pământul cu trupul meu.
Și totuși ... greieri mai cântă în tâmplele mele, ploi mă mai udă cald pe pleoape, cerul mă mai acoperă cu mantia lui.

se pare ca am transmis bine mesajul, va multumesc pentru comentarii, starea este pe duca, im vin iar zile bune, sper...
greierii se vor o fantasma a cantecului ce-am fost...