stanescu elena-catalina

inspiratie, scuze;

da, poezia ta este ca un \"amanunt cu farmec\", mi-a placut mult, e un pic asa, nu stiu cum, obraznica, dulce, rasfatata;

ai decupat frumos, mai ales prima strofa e aproape o poezie in sine;

las un semn de apreciere si...multa insiratie, coras;

ioana, nu se poate, ma uimesti pe zi ce trece; sunt gata sa bag mana in foc ca e cel mai reusit text al tau;

simt cum strunesti cuvintele, cum le duci acolo unde le e locul, plus de asta , sunt vii, reusesc sa arda, focul acela care nu mistuie ci creeaza, chiar dureri in negru, taceri in alb...

am un iubit care nu mă știe, dar mă iubește în fiecare zi ca și cum ar fi ultima. Mereu își ia rămas bun, apoi ne sinucidem fără să ne rugăm ,

il recomand din suflet!( si sa te tina inspiratia)

ludica imagistica, totul respira strengareste; ai acolo un moment de suspans care pica tare bine in miezul poeziei tale de primavara

\"rascolind absolutul din noi\",

te citesc cu acelasi drag dintotdeauna:)

fantastic!

e greu sa spun de ce mi-a placut. e cu poanta si totusi nu e un banc;

ploaia e de vina.

decat atat - incepusei candav un fel de jurnal in care iti propuneai sa vorbesti despre originea ta armeana si de altele ce tin de asta;

pai nu-l mai scrii?:)

nicole, nu puteam sa trec fara sa las un semn de pretuire pentru

1. interesul tau si gestul tau si tot sufletul pe care stiu ca il pui in ceea ce faci; este aproape ciudat ca tu ai fost cea care a luat initiativa postarii acestui articol si semnalarea evenimentului deloc putin semnificativ, normal ar fi fost sa vina din partea unuia dintre noi, dar, in fine, nu stiu ce se intampla...deja dau in off-topic:)


2. personal lui Gelu Vlasin, cel care ne-a propus celor de pe agonia sa participam cu un firisor de nisip la proiectul roman in lume

3. nu in ultimul rand , \"generoasei, dezinteresatei si totalei daruiri a Cristinei Lincu\", datrita careia volumul a putut vedea lumina tiparului.

si ca o completare

\"Editat pentru a fi daruit bibliotecilor, organizatiilor ce se ocupa de imigranti, institutiilor culturale si mijloacelor de comunicare din Spania si alte tari unde s-au stabilit romani, acest volum va juca in mod sigur un excelent rol in cunoasterea si apropierea spaniolilor de noii lor concetateni romani\"

Dan Munteanu Colan.

frumos, si emotie mi-a placut;

n-ar trebui sa postezi asa mult deodata, efectul este de minus cititori, mai gandeste-te;

alex, tu scrii sau postezi atat de rar, dar de fiecare data ma impresioneaza modul in care atat de serios si matur privesti in lucruri, plus ca o faci intr-un fel aparte, iesit oarecum din tipare, cel putin asa gandesc eu;


este un text de o sensibilitate acuta, repetitiile folosite cu succes vin sa amplifice tensiunea, totul curge secvential, cu ruperi parca, straniu,
cum frumos spui tu

mai straniu decat dorinta!



cu multa apreciere!

cel putin in peisajul agoniei experimentul tau (reusit de altfel) este o noutate;

nu prea le am cu astea, dar nu pot sa nu sesizez ca te-ai mulat sau ti s-a mulat perfect forma si stilul acesta, adica se simt ecourile poeziei orientale...

e o poveste frumoasa, plus morala, plus zambetul din final, cred ca meriti toata aprecierea, sandra!

frumos curge confesiunea aceasta, usor derutant, nu mai stii cine, unde, cum, dar nu conteaza,

impartim, impartim, numaram si ramane un adevar dureros sa vorbeasca despre;

si eu sunt negustor de iluzii

o lectura placuta, pentru ca am simtit melodia cuvintelor, am simtit pulsul mari, acea mare in care parca toate se intampla deodata , prea devreme si prea tarziu;

...

carmen, inca nu am dat eu de firul poezie tale (in general:) , dar admir stilul acesta \"mixer\" si te voi citi cu mare curiozitate;

lucian,
mi-a placut faza asta

cheile intre noi
vorbele pe masa;

(nostri, intre)

asa e, sanja, avem atatea intrebari stranse in noi de o viata, cine ne va raspunde daca nu El?!

dar ne va raspunde oare...

ioana, ai innebunit lumea cu textul tau asa de frumos scris ca ma bucur de parca eu l-am scris:)

personajul tau este impartit intre doua lumi, pe muchia lor, totul tine de doza...

frumos, feminin, senzual, dureros, felicitari!

m-am fixat pe ultima strofa, cred ca aici se concentreaza mesajul poeziei, mi-a placut, maria...

te citesc.

mi-a placut mult textul si la fel de mult fotografia;

nu ma impac cu acel \"daca as fi trait\", as fi ales alta premiza; sau poat imi scapa ceva:)

te citesc.

nu stiu exact de ce porunci, dar mi-au placut, exprimare esentializata, plastica, un ton cald...

senzatia sau poate chiar asa e - ca eul liric este unul feminin caruia te-ai substituit si incerci sa vezi lumea de acolo....sau invers, ea incerca sa vada lumea prin ochii tai...


sunt pasaje care m-au incantat mult si vreu sa le punctez:

te aud dureros de clar
esti fericit cand urci o scara

noaptea zapada e mai inalta

mi se facuse lehamite
nu eram eu...

las un semn de apreciere pentru o voce care se distinge in multime;

lejer si usor nervos discursul tau, mi-au placut detaliile, accentele...o expunere reusita, in forta.

mi-a placut.