Sorin Teodoriu

Un personal frumos, parca extras din Cezar Petrescu.. Viata ta in 24 de randuri. Bine ai venit in labirint, monotonia si rutina te-a inghitit si pe tine, cum altfel. Ne-ar trebui tuturor un cap de catel lipit pe frigider.

Apoi, ti-ai gasit reperul: Asa a ajuns trenul de la trei fara douazeci sa aiba o importanta covarsitoare pentru mine. PuteAm sa-l vad in fiecare zi, prin el monotonia era sparta si capata sens. Trenul acela imi ordona orele haotice sau imi tempera frica de a trai mai departe. Nu mai vorbesc ca puteam sa-l iau oricand. Oare unde m-ar fi dus?

In locul tau, intr-una din zile, as urca sa vad unde duce trenul asta.

Succes mai departe,
st

Un text extraordinar. M-am abtinut sa folosesc termenul preferat al meu: BESTIAL!

niciodată nu mi-ai plans marginea hainei ca acum
mizerabila-mi revoltă îngropată în cine știe ce valuri de scrum Multe sentimente si multe imagini in cateva cuvinte, frumos construit.. Si-mi trezeste in suflet o amintire, o durere care se incerca alinata printre lacrimi.

doar tu mi-ai rămas numai tu mi-ai fost vreodată și eu nici nu știam că mângâierile mi te dezbrăcau de întuneric
o lumânare doar și e de ajuns să gonească tot întunericul Regret ca ti-am impartit strofa in doua. Atat de expresiva. Ea formeaza un tot, e impacarea, asa-i?

Felicitari. Primeste o steluta de argint de la sache.
Cu drag,
st

In primul rand bine ai venit pe site. Legat de text am cateva comentarii..

In primul rand Niciodată pași pe nisip căutând drmul, stingheri aici trebuie pus in drepturi un u.

In rest, pui problema trecerii noastre prin viata, a ce lasam in urma. Imi aminteste de-o pereche ce umbla intr-o seara de vara, pe malul marii. La un moment dat ea se uita in urma: Uite, in urma noastra nici macar pasii nu raman, ii sterge valul. Si totusi, poti prinde radacini, daca pui semintele in pamant la adancimea potrivita.. Când vom putea să luăm din ritmul, din dansul, din cadența secundelor cântul, cuvântul, rostul. Simplul rost. A ceea ce suntem meniți să fim, dincolo și dincoace de timpuri. Nisipuri necuprinse nici măcar în clepsidre. Libere de orice pas călcând peste ele. Libere de orice trecere..
Si parca o dorinta de eliberare, aici la sfarsit.

Imi place.
sorin

Am citit - ai inceput sa semeni cu Mitrea, parca asa-l chema pe autorul romanului Dansez cu tine. Se observa o nota de optimism in stilul tau, din Destainuirile acestea. Lore, iti predau stafeta, asa sa continui, pe tonul asta. Chiar daca sunt si ramasite de tristete, nu conteaza, asa e frumos la un text. Imi place..

Dupã reîntâlnirea asta, s-a reîntors în strãinãtate și nu mai știu nimic de ea. Nu mi-a dat adresã, telefon, nimic. Mi-a lãsat doar o permanentã stare de așteptare care nu e zi de la Dumnezeu sã nu mã bântuie... Sa nu ma anunti cand vii, sa pot spera in fiecare noapte...

Cu drag,
sorin
PS: Darul de Craciun sa-ti fie exact cum l-ai visat.

Mai-mai! O sa citesc eu mai tarziu. Abia astept...
st

Si eu as dori sa-mi cer scuze.
st

M-am tot gandit ce sa raspund. Ideea, de fapt simpla de tot, a fost prinsa exact asa cum am transmis-o. Nu stiu ce sa adaug.., chiar nu stiu.

Lore (titlul ales de tine... am crezut ca o sa-l dezvolti), Maria (of salcie... iti multumesc pentru steluta), Lizuca (a ajuns pana la tine?), Daniel (da, o moarte frumoasa), Florin (decat o suta de ani cioara, mai bine zece ani corb), Peta (stiu ca nu-ti plac molizii), Carmen (nu stiu daca-s mai buni cei artificiali, poate ca da), Dara (asa este, tare trist cand strangi globurile..), Bursuc (si tu tot cu brazii votezi?), Ina (e a doua oara cand afirmi.., poate ma transform, cine stie..), Be-La (chiar crezi?), Karla (iti multumesc pentru poezioara) si Ruxi (esti delicioasa cu decizia ta). Tuturor va multumesc de vizita. Aveam nevoie sa va stiu alaturi.
Cu drag,
sorin

Foarte frumos! Ai prins extraordinar imaginea marii, rasaritul si apusul laolalta. Nici nu stiu care strofe sa spun ca-mi plac mai mult. Formeaza un intreg, totul e perfect. Am eu niste preferate si tu le stii..

Mă tem să privesc în ochi culorile focul irizat mi-ar arde toate înțelesurile lacrima e de astăzi cu o clipă
mai saracă în sare o rază reflectată într-un ciob de univers lichid

Si cum marea e legata, in inchipuirea mea, de prezenta pasarilor... un zâmbet pictează de la răsărit la apus
parfumul țipătului de pescăruși pe ambele părți ale toamnei târzii timp încrețit într-o nesfârșită bătaie de inimă.
Felicitari, Free.

Singuratatea, dorinte, rauri secate...

Duminica cineva m-a dus la un fel de curs, un curs tinut de-un preot catolic, un italian care vorbeste bine romaneste. Foarte simpatic si didactic. A pus cateva intrebari pe un petec de hartie si a format grupe de patru, sa ne raspundem unul altuia. Eu am \'cazut\' cu trei calugarite, nu stiu din ce ordin.. Una din ele a spus sincer: mie mi-e frica de singuratate. M-a uimit. Eu stiam ca ele sunt retrase si nu se simt singure niciodata, dar... Odata am sa scriu despre experienta din seara de duminica. Avem cu totii ceva de invatat..

\'..doar ruga palmelor împreunate trimit spre pământ sensuri rătăcite ale cuvintelor revoltate spre prăpastia dintre cer și mine..\' Prapastia dintre cer si noi, imi place sugestia. Chiar este o prapastie. Si? Si cand ajungem pe tarmul celalalt atunci ce facem? Cui ne mai rugam?

Textul e trist, ha! cine vorbeste.. molidul. N-am voie sa ma iau de tristete. Azi, nu!
Cu drag,
sorin

Lore, in asteptarea Destainuirilor 6 am citit abia acum ce-am descoperit ieri. Fotografie perfecta, asta ai facut tu aici, si fara aparat automat.. Text trist dar foarte real, cu spiritul tau de observatie poti da contururi clare unor evenimente banale, de zi cu zi.
Da, asta e stilul tau, marca Lore, cea pe care o citesc intotdeauna si cea care inca se mai sperie de cuvinte:)
Cu drag,
st

Jurnalul tau e trist, dar nu sunt de acord cu incheierea: Ma simt atat de murdara incat nu mai pot da ochii cu nici unul. Da, te-as fi iubit si ne-am fi iubit doar daca nu l-ai fi lasat sa ma tarasca prin noroi.

Ruxi, o sa-l aduc in ajutor pe Mihai Beniuc, a carui poem se sfarseste asa:

Ireversibil s-a-ncheiat povestea si nici nu stiu de-ai sa mai citesti, din intamplare randurile acestea, in care-as vrea sa fii ce nu mai esti. N-am sa strivesc eu visul in picioare, n-am sa patez cu vorbe ce mi-i drag. As fi putut sa spun: ‘Esti ca oricare’, dar nu vreau in noroaie sa ma bag.

De-ar fi mocirla-n jurul tau cat haul, tu vei ramane nufarul de nea, ce-l oglindeste beat de pofte taul, ce-l tine, candid, amintirea mea. Vei fi acolo pururi neintinata, te voi iubi mereu, fara cuvant, iar lumea n-o sa stie niciodata de ce nu pot mai mult femeii ca sa cant.

Acolo, sub lumina de mister, scaldata-n apa visurilor, lina, vei sta, iubita ca-ntr-un colt de cer, o stea de seara blanda si senina.

Iar cand viata va fi rea cu tine, cand or sa te improaste cu noroi, tu fugi in lumea visului la mine - vom fi acolo, singuri amandoi.

Cu lacrimi voi spala eu orice pata, cu versuri nemaiscrise te voi mangaia si-n dulcea lor cadenta leganata te vei simti ca-n visul tau dintai.

Iar de va fi, cum simt mereu de-o vreme, sa plec de-aicea, de la voi, curand, cand glasul tau vreodata-o sa ma cheme, voi reveni la tine din mormant.

Si de va fi sa nu se poata trece, pe veci pecetluitele hotare, m-as zbate-ngrozitor in tarana rece, plangand in noaptea mare, tot mai mare...

Sper sa fi prins mesajul. Cineva spunea: sa nu uiti ca nuferii se nasc in mocirla.
Cu drag,
st

Ai numit textul \'Tacere\'..., mai bine il numeai \'Cuvinte\'. Ca de obicei am citit poeziile tale si, ca de obicei, le inteleg cum pot. Daca as uni cuvintele, ar iesi ceva de genul: \'desculta prin frunze in ultim apus si poate...\'
Sfarsitul anunta totusi o nota de optimism, singura nota.
st

Daca ai refuzat comentariul \'st\' inseamna ca ai avut motive intemeiate. Andrei, nu mai stiu la ce se referea textul. Daca am incalcat regulamentul imi pare rau. Incerc sa-l respect, tu stii asta. Probabil ca i-am urat bine ai venit. Habar n-am.
sorin

Bursucule, iti zic eu. Dar faci tu mancarea randul viitor, da? Dara este un participant activ pe site-ul Agonia si pe chat. Daca ai mai trece si matale pe la chat... In acelasi timp si un iubitor de pisici :)
numai bine,
st

Punem pariu urmeaza o linie pre-stabilita dar, cu tot avantajul asta, mi-a fost greu sa continui povestea. Pierdut incredere – o declar nula.
Lore m-ai incurajat de multe ori si, promit sa nu uit acele cuvinte, rostite in graba, la plecare.. Nu cobora stacheta, auzi tu, sa n-o cobori. Meriti mai mult. Lore, cat de draga imi esti. Iti multumesc si-ti tin pumnii pentru in primavara. Ti-i dau eu mai incolo..
Valentin, ma mira comentariul tau. Eu nu credeam asa, iti multumesc.
Silvia, nici n-ai idee ce aproape sunt de tine, nici nu-ti inchipui. Realitatea e formata din lucruri banale, dar daca sti sa te bucuri de lucruri marunte, traiesti mai mult..
Horia, nu stiu. Poate ca am fost de multe ori in aceeasi vreme in acelasi loc. Stiu si eu.. Esti unul din putinii norocosi care au prins lumina lichida. Mi-ar place sa ne intalnim, sa povestim. Atat de multe lucruri poti invata intr-o ora.
Oana, multumesc de comentariul tau. Astfel te-am cunoscut si am vazut cum scrii. Ma bucur ca esti printre noi.
Peta, stiu. Marea are primavara un farmec aparte si valurile si pasarile chemate de misterul deltei si cerul. Odata vei atinge lumina, iar parul iti va straluci sub stele si luna, comete grabite. Ce frumoasa este uneori viata.
Multumesc Daniel, imi place cand te gasesc in pagina lui Sache. Si scrierea ta striga uneori, cheama prietenii. Imi doresc sa-ti raspund de fiecare data.
Elena si eu te urmaresc. Nici acum n-am inteles ce-a fost atunci, in vara. Eram la Vama Veche cand ma feream de caldura prin Net-uri zgomotoase. Iti multumesc de vizita. Prima parte? Nu stiu ce sa zic, punem pariu e ca viata, are copilarie, adolescenta, maturitate. Copilaria e mai frumoasa dar nu pentru toti..
Cu drag,
st

Dragul meu Daniel,
Imi place poemul tau si-n acelasi timp ma face sa ma simt vinovat. Eu am condus supernova ramasa la Buzau... Ne-am oprit acolo. Si cat as fi dorit sa va cunosc. Dar nu-i timpul trecut, crede-ma. Primavara va fi mai bine. Cu mult mai bine si mai frumos..

\'Pe drum, desaga s-a golit cam rău,
traseul lunguieț, cu soare-n provă,
pentru cei mulți, plecați cu Supernovă,
s-a încheiat deodată, în Buzău.\'
Cu drag,
sorin

La multi ani, draga Bursucel. Iar tie, Maria, felicitari. Un eseu frumos, asa cum ne-ai obisnuit tu intotdeauna.
Cu drag,
sorin

Nimic de facut, poate o lacrima de ne-uitare. Un text EXTRAORDINAR de sensibil. Dor si doare.
Cu drag,
sorin

La multi ani, Ina :)
sorin

La multi ani, Vali. Sa fii sanatos si sa ai parte doar de bucurii.
Cu drag,
sorin