Poezie
Maree
1 min lectură·
Mediu
în genunchi pe nisip
cu privirea odihnind pe creștetul răsăritului
astăzi se unduie în mine un suflet
profund turcoaz
și se închină
orizonturile vibrează
răstignite între insule circulare
ce-și strigă splendoarea
castelelor în fildeș clocotitor
cu bucuria dimineților tatuate pe inimă
în joc de aburi trandafirii
mă tem să privesc în ochi culorile
focul irizat mi-ar arde toate înțelesurile
lacrima e de astăzi cu o clipă
mai saracă în sare
o rază reflectată într-un ciob
de univers lichid
un zâmbet pictează de la răsărit la apus
parfumul țipătului de pescăruși
pe ambele părți ale toamnei târzii
timp încrețit într-o nesfârșită
bătaie de inimă
apoi
mă trezesc într-un cântec
purtând pecetea mareei
viselor
073798
0

socot original: \"lacrima e de astăzi cu o clipă mai saracă în sare\" și \"pe ambele părți ale toamnei\".
nu ma pricep, insa cred totuși ca aș dori poemul o idee mai distilat. mai concret, \"orizonturile vibrează/răstignite între insule circulare/ce-și strigă splendoarea/castelelor în fildeș clocotitor\", asta imi pare un pic nepieptanat :)), cred că cuvântul splendoare e de vină.