Sorin Teodoriu

Oare? Asa sa fie? Nu stiu de ce dar ma iau de doua versuri de-ale tale:
Eu nu te mint ca te iubesc - Tu nu ma minti ca ma doresti

As zice altfel: Eu te mint pentru ca te iubesc si tu ma minti pentru ca ma doresti... Cred ca asa e mai bine. Ce zici?

Cu drag,
st

O intreaga metamorfoza a ta, Ioana. Pornesti de la o stare de tristete uscata de canicula, de pesimism si depresie, o stare normala nimicului. Imi este cunoscuta starea asta. Sfarsitul optimist iti aduce insa un zambet (mai amar, mai vesel..)

Si nimicul va fi si mai singur. Singur in vecia inevitabila. Va fi inconjurat de banalitatea neagra... Pana va rasari o stea alba, de zapada, dar calda, care ii va da sperante nimicului de a ajunge cineva, de a se metamorfoza treptat. Si atunci lumea se va schimba. Si nu va mai fi atat de cald. Vantul va adia lin...

Ai scris frumos.
st

Arhonte, stiu la ce te referi... Mi-ai amintit cu randurile tale o poveste veche. Ai prins aici esenta unui mit, unei credinte batjocorite de diversi Bivolari, New Age-isti si alti asa zisi practicanti de yoga. Inceputul insa e altfel, te referi la un anumit fel de moarte: mă părăsește sufletul lăsându-mi umărul mai ușor cu un înger

M-ai uimit cu acest text. Felicitari.
st

Ma uimeste poezia ta.. E altfel. Iti daruiesc si eu cateva versuri, ca sa raman pe domeniul poeziei..

Si cum sub tampla mea fierbinte,
O lume veche-mi reinvie,
Nu cate-au fost imi vin in minte,
Ci cate-ar fi putut sa fie...
OG

Marea - dragostea eterna.. Mi-ai adus aminte cateva versuri (de ce oare?), Goga le-a scris.

Din sufletul meu, pestera uitata,
Cu scorburi multe, vaduve de soare,
Tacerile mai striga cateodata,
Ca niste robi rebeli in inchisoare..
st

Multumesc de vizita si comentarii. Fero sa stii ca astept..

Ioan-Bogdan vad ca te tii de cuvant si iti multumesc. Ai facut o analiza frumoasa si ai punctat acolo unde trebuie. O sa tin seama de sfaturile tale. Stiu, tie iti plac textele scrise la persoana a 3-a, dar eu in general asa scriu, implicandu-ma. Poate pentru ca pe jumatate sunt reale textele astea...
Cu drag,
sorin

spune-mi ceva despre noi, să fie neapărat de dragoste și fiecare cuvânt să se atragă cu precedentul, până când, așezate într-un cerc, să cadă suficient de galbene, suficient de șlefuite, în jurul oglinzii...

Si daca uneori nu poti vorbi despre iubire? Nu poti in momentul prestabilit X sa vorbesti despre dragoste, atunci ce facem? Tragem repede concluzii ca precis are el/ea ceva sau pe cineva? Sau lasam lucrurile sa curga in ritmul lor? De multe ori graba strica socoteala.. Nu totdeauna, dar..

Mi-a placut poezia.
sorin

Tii! Ce prostie am facut! Am pus cateva cuvinte si fraze intre semne << >> si nu aparuse nimic. Of! Nu se mai intelegea ce zic. Scuze.

Multumesc Bogdan si Daniela. Sper sa-mi rada penita in continuare. Grija la sertarase..

Cu drag,
sorin

Uite ca inca sunt ecouri... E bine, zic eu, asta inseamna ca totusi exista.. si ma bucur sa aflu asta de la voi.

Daniela, da, maturitatea inseamna sa spui toate astea dar mai inseamna sa le faci fara sa fi atentionat de celalalt. Sa-ti dai singur seama ce-i place si ce nu. Maturitate..

Bogdan, iti multumesc de apreciere si iti amintesc ca nu-s scriitor - doar economist. Tot subiectele textelor mele sunt pe jumatate adevararuri, cealalta parte fiind fictiune. Scriu doar pentru a ma relaxa - nu-mi place meseria pe care mi-au ales-o altii..
Bianca, eros te saluta.. Iti multumesc pentru randurile tale. Sunt scrise din inima, simt asta.. Apreciez gestul tau si te astept oricand (in pagina ta - a mea) la taclale. Uite vezi tu, fara Agonia n-as avea atatia prieteni...
Cu drag,
sorin

Excelent poem! Da, tu ai trecut granita, te-ai tinut de cuvant: un text ironic, ochi albastri spre verde, nabadai, muzica si elefanti..
Sper s-o trec si eu cat mai repede. Felicitari.
sorin

Taietor de lacrimi.. ziceai tu mai de mult de poezia asta. E frumoasa, imi place.
Felicitari
st

No bade, sa hi sanatos si la mai multe texte frumoase.
Un gand frumos de la sache,
st

Elena Albu.. M-ai terminat cu povestea ta. Nu am calificativ pentru ea si nu pot nici sa mai glumesc. Ai scris-o cu sufletul.. Felicitari.
Nu inteleg cum de n-a fost evidentiata pana acum..
Cu drag,
sorin

Bogdane, ce-om avea cu totii? Sa vina odata zapada sa ne aduca zambetele pierdute in toamna asta imposibila.
Frumos si trist textul tau. Hai incercam impreuna.., urmatorul noastru text sa-l propunem vesel, Te prinzi?
Cu drag,
st

Lore ai scris foarte frumos. E povestea cuiva, transpusa perfect in naratiune. Folosirea persoanei a I-a e mai la indemana pentru un povestitor (aici am gresit eu, n-am vrut sa ma regasesc in fata din textul meu).

Ma bucur ca te regasesc iar in texte reusite, adanci. Mi-ai lipsit.
Cu drag,
st

Este unul din cele mai reusite texte ale tale, Maria. Si cate ganduri mi-au venind citindu-te. Nu dau exemple, totul este prea frumos. Lucrezi direct pe suflet si lucrezi bine. Primeste de la sorin o stea mare, de argint. Meriti mult mai mult..

De aici, din subsolul textului tau lipseste cineva. Nu, n-a uitat.., doar a atipit un pic.
Cu drag,
sorin

Va multumesc pentru comentarii (iar tie , Ravel, pentru stelutza). Cred ca este cel mai controversat text al meu, gasesc aici pareri de tot felul, normal fiecare are o opinie in legatura cu intamplarea in cauza. Ce m-a uimit a fost ca Bogdan Groza si Ioan Ravel au avut primele reactii si nu cineva de gen feminin. Ina a avut dreptate in comentariul ei: a fost prima mea incercare de a povesti o intamplare in care nu apare Sache. Am experimentat ceva nou aici si observ ca am multe lacune. Catalina, intamplarea este reala, mi-a fost incredintata si am incercat sa o expun cat am putut eu de clar. Sfarsitul.., daca ti-as zice sfarsitul poate ca as distruge si urma de neprevizibil din text. Vad noi nume pe pagina mea si asta ma bucura. Bine ati venit si va astept si alta data cu acelasi fel de critici constructive. Florin, o sa incerc sa nu mai incep asa, acum n-am avut alta idee.. Armand, esti sigur ca s-a sinucis? Mi-ai dat o idee si in sfarsit este o idee de parodie (drum batatorit alta data de mine, Ina). Lore, Vali si Florin promit sa nu mai fac :)
Cu drag,
sorin teodoriu

Am fost certat pentru textul acesta. In comentarii, pe email-uri, SMS-uri… De fapt, asta am si dorit: sa fiu combatut. Speram chiar condamnat, sa-mi fie aduse multe contra-argumente. N-au fost multe, doar negarea frazei a tot fost repetata: Dragostea e plina de minciuni. Toti mint, au mintit si vor minti... si nimeni nu crede ca minte-n fiecare zi. In nebunie insa minciuna-i inutila, nu cere adevaruri, nu cere nici minciuna. Nebunia trebuie doar sa arda…

Da Elena, 11, adica 1 si cu 1, cuplul perfect care, odata separat, se va cauta la nesfarsit, ca in legenda aceea greaca. Da, Teea, ar putea fi o pagina de jurnal, poate singura ramasa in urma unui incendiu… Daniela tu ai avut alta perceptie pentru aceste randuri, la fel si tu, Cami... Voi inca sperati in iubirea ideala, in implinire. Va urez succes, eu ma urnesc mai greu.

Lore, nici n-ai idee cat ma bucur ca te-ai intors. Tu poate esti exceptia care confirma regula…

Exista sau nu dragostea perfecta, fara minciuni? Eu zic nu, voi ziceti da. Cine are mai multa dreptate? De fapt, nu conteaza... Sa luam numai cateva exemple: dragostea presupune sinceritate, dar in acelasi timp si un filtru pentru cuvinte, o auto-cenzura. Din dorinta de-a nu-ti jigni partenerul ti-e greu sa-l trimiti la dus inainte sa se urce-n pat ori sa-si scoata ceasul de la mana… Alteori iti vin in minte comparatii, cum ar fi: cel/cea dinainte nu ar fi zis asa, n-ar fi facut asta, m-ar fi respectat mai mult... De cate ori ati raspuns iubitului/iubitei gandind la altcineva sau altceva? De cate ori ati ras de complezenta sau ati sarutat din automatism. De cate ori ati raspuns Da la intrebarea ma iubesti?, iar gandul va era la filmul de-aseara. Minciuni… Imi sustin parerea, dragostea este o impletitura de ganduri adevarate si neadevarate, nu are inceput, nici sfarsit, este o combinatie intre nevoie, dorinta, siguranta si obisnuita. Este o rutina in care doar primele zile sunt oarbe, fascinante. Nu sunteti de acord, stiu... In urmatorul text Buruiana voi scrie o intamplare reala, despre cineva care din teama de-a nu-si pierde iubitul a ascuns o parte din trecut. Bursucel, parca te vad sarind, normal, daca e trecut atunci trebuie uitat. Oare se poate? Si-apoi, ascunderea adevarului nu-i oare tot o minciuna?
Cu drag,
st

Lasa-i Bogdane, lasa-i acolo. Nu scapi tu asa usor de ei... M-a cutremurat un pic textul tau.., stii, sunt slab de inger. Adica nu mai am de mult inger pazitor, de cand imi schimbam dintii de lapte si-i aruncam peste balustrada balconului.. Ca deh, am trait toata viata la bloc.
Ai descris interesant taierea.. stii tu a ce, dar raman la ideea ca e mai bine sa-i lasi in plata lor.
Cu drag,
sorin

Felicitari Ela. Felicitari pentru eseu, cred eu sau toti ne regasim, mai mult sau mai putin, in textul tau. Esti suparata..
Cu drag,
sorin