memoriile unor amintiri uitate

Bogdane, ce-om avea cu totii? Sa vina odata zapada sa ne aduca zambetele pierdute in toamna asta imposibila.
Frumos si trist textul tau. Hai incercam impreuna.., urmatorul noastru text sa-l propunem vesel, Te prinzi?
Cu drag,
st

chiar asa, bogdan, in ce directie o fi paradisul?
e lin si melancolic tot ce-am citit
cu drag

Cataline, ma tenteaza colaborarea cu tine pentru un text vesel, ramane doar sa stabilim cand. :)
Carmen, paradisul e acolo unde ne simtim cel mai bine. Eu inca nu l-am gasit, dar sunt sigur ca daca ascultam soaptele vantului il vom gasi.
Multumesc de trecere.

\"Tristețea care m-a cuprins azi e reversul bucuriei ce am avut-o ieri. De ieri până azi au trecut ani.\"

dacă gândești corect, poți sesiza că anii ăștia stau sub semnul acelei bucurii. restul e ecou, n-are valoare
:)

Mie mi s-a parut cu totul deosebit textul tau. Nu ai scris nimic nou. Nimic care ar revolutiona poezia. Dar ne-ai amintit atat de multe! Iti multumesc mult pentru asta. M-am regasit in totalitate in doua dintre aforismele(?) tale:
\"Ce bine m-aș simți dacă durerile mele ar putea vindeca durerile altora…\"
\"Tristețea care m-a cuprins azi e reversul bucuriei ce am avut-o ieri. De ieri până azi au trecut ani.\"...

am gasit aici nu doar vorbe intelepte, ci unele care au izvorat din proprie cunoastere. cel putin acum nu sunt in stare sa comentez catusi de putin dar am vrut sa iti las un umil si incepator semn in pagina. voi pastra link-ul spre gandurile tale. voi avea nevoie de ele. desi am simtit o durere, am auzit si o trambita la aceste ganduri...

multumesc bogdan. cu adanc respect,

raul..

\"Întotdeauna drumul până la tine însuți e cel mai lung.\" Tu ne mai spui aici ceva, Bogdanule, tu ne mai spui că drumul până la celălalt este nemăsurabil.
ne-ai încălzit sufletul cu haina cuvintelor tale de suflet, chiar și așa trist cum sună ele.
Văd că și Sache se întreba mai sus, cum mă întreb și eu de vreo trei zile și trei nopți. ce-i cu noi toți? Ce-i cu anotimpurile noastre?
Nefiresc ar fi acum să ne punem cu toții pe-o veselie, dar sigur nu ar strica uneori să ne reamintim că ne suntem meșteșugarii propriei vieți și tot în noi stă și puterea simplei bucurii.

catalina spunea: \"nu ai scris nimic nou, nimic ce ar putea revolutiona poezia\".

~ ba da, bogdan, ai scris ceva nou. prin felul abordarii tale si prin modul in care te-ai coborat, te-ai aplecat asupra ta, asupra persoanei tale, e cu totul ceva nou.

~ nimic din ce ar putea revolutiona poezia? poezia nu e o evolutie. poate doar una individuala.

~ cel putin pe mine m-ai \"evoluat\" cum zicea respectiva.

sa nu mi se ia cuvintele intr-un fel de revolta sau ironie nici macar o ironie usoara. este parerea mea, modul in care am privit aceasta minune citita mai devreme.

strangeri de mana, bogdan.

cu prietenie,

raul..

De ce s-au speriat toti comentatorii tai de tristete, Bogdane?
Vor veselie in poezie???
In alta ordine de idei, ai aici si un gand foarte vesel: \"Știi cum se poate suprima moartea?
Făcând-o să se sinucidă.\"
Chiar daca nu sunt(toate) noi, gandurile tale au profunzime si substanta poetica.
Cu pretuire,

Am vazut ca \"amintirile sufletului\" au reusit sa rascoleasca gandurile cititorilor tai ceea ce inseamna ca si-au atins scopul si au devenit vii. Fiecare gand de-al tau l-am simtit ca pe vocea mea interioara pe care nu am mai auzit-o de mult timp (incepusem sa-i duc dorul!). De aceea vreau sa-ti multumesc ca mi-ai redat-o.
Cu drag,
Un proaspat fan infocat

Va multumesc tuturor pentru comentarii, si am sa va raspund fiecaruia in parte.
Aline, frumos gandul tau ca \"toti anii stau sub semnul acelei bucurii, iar restul e ecou\" sper ca in fiecare dintre noi sa rezoneze bucuria zi de zi.
Catalina, ma bucur ca te-ai regasit macar in unul dintre gandurile mele. Imi doresc ca si tu sa ai parte de bucurii zilnice si tristetea sa nu-si gaseasca loc in sufletul tau.
Raul, nici o clipa n-am luat ca ironie, asa cum zici tu, vorbele tale. Ma bucur daca prin aceste framantari interioare ale mele ai reusit sa gasesti ceva care sa te faca mai bun.
Daniela, bine zici tu \"suntem meșteșugarii propriei vieți și tot în noi stă și puterea simplei bucurii.\" Hai sa facem din viata noastra numai veselie si pace sufleteasca oricat ne-ar fi de greu.
Ioane, ma bucur ca ai gasit si o latura vesela in gandurile mele. Si cum bine ziceai tu in motto,\" oameni buni nu fiti rai\" cred ca si asta e un gand frumos. depinde doar de fiecare daca vrea sa fie bun sau nu. Multumesc de pretuirea ta.
Ioana, nu stiu daca e bine sa devii fanul cuiva, dar nu tu trebuie sa-mi multumesti ci eu, pentru ca ai lasat un semn si pe pagina mea.
tuturor, un gand curat si din partea mea.

în general amintirile sunt încărcate măcar de o minimă doză de tristețe, dacă nu ca în cazul de față, mult mai multă tristețe,
fiecare rând corespunde alegoric unui cotlon uriaș prin care pătrunde tristețea în noi, mai puțină lipsită de înțeles expresia \"suprimarea morții\", care pentru mine
e o exprimare leneșă,
tristețea dulce aducătoare de nostalgii, nu e pesimism, e o melancolie permisă, dacă nu necesară pentri oricine

cu respect și amintiri

Daniele, multumesc de trecerea ta pe la mine si de comentariul tau. N-am dorit deloc ca aceste ganduri sa fie trsite, sau sa se perceapa ca fiind triste. Insa daca asa au iesit, asa le las.