Visatorul Florin, sarbatorit de muze

E ziua lui Florin Andor. Cum, nu stiti care Florin? Baiatul acela visător, brunet cu ochii negri care ziua stă și cântă despre femei “cu gura mică titrată…”, dornice de romantism și dependente de fatalitatea iubirii, iar noaptea îl gasiti hârjonindu-se cu muzele? Deci, ce cadou îi facem? Eu unul mă gândeam să-i confecționez niște aripi din pene de înger să poată zbura până la cer și de-acolo în odăița lui Dumnezeu, (care miroase a busuioc), să pășească tiptil-tiptil, ca să-l vadă la lucru, înclinând cerul în funcție de “jocul de lumină”, al ielelor înamorate. Apoi, i-aș fi dăruit un fluier din coapsă de femeie prin care să-și potolească dorul de iubire când muzele lui, obosite de atâta erotism, merg la culcare cu “pasul lent născut de-a lungul coastei”. Dar de unde să iau aceste daruri? Da, știu! Din noianul de “Siluete inguste” colorate în alb, ce-și preling umbrele în poeziile lui. Iată Florine, cadoul meu pentru tine. Fie ca muzele să te răsfațe mereu și să te iubească “printre alge” așa cum numai ele știu s-o facă. La mulți ani, visătorule!