Poezie
Telefonul din oglindă
aproape poveste
2 min lectură·
Mediu
Tu
stai singur în cameră, cu spatele rezemat de oglindă:
spune-mi ceva despre noi, să fie neapărat de dragoste și fiecare cuvânt să se atragă cu precedentul, până când, așezate într-un cerc, să cadă suficient de galbene, suficient de șlefuite, în jurul oglinzii.
Eu
trec fără să mă uit. Întâmplător prin cameră.
-Adevărul face ca adevărul să fie o iluzie.
Tu
întors cu fața la oglindă. Aștepți…
visele tale cu degetele mele peste gânduri, pleoapele mele peste pleopele tale de plumb.
Fără să cunosc pe care parte este asezată oglinda, telefonul sună.
Din nou trec prin cameră. Întâmplător răspund.
La celălalt capăt, cufundat în gânduri, îți imaginezi:
atingerea fiecărui gest neînceput în parte, voalul, glezna mulată în spatele fiecarei cute, fiecare mișcare a corpului ca pe o adiere a serilor de vară, eu, sărutul din penumbra dermei tale
-In oglindă, telefonul are o singură masură, linia!
Tu
o palmă sprijinită de geam, cu tâmple albe fără cusur si nenumărate sensuri interzise.
Ascult bătaia dandana din dreptul ferestrei. Ritmul se amplifică. Întind mâna;
dincolo, realitatea cu draperie (o țesatură bătută cu flori și mâncată de molii, dezvăluie nuditatea întunericului)
Privirea iși pune amprenta pe mai multe suprafețe deodată.
Un trup liniar în oglindă precipită telefonul. Gestul său torențial sparge oglinda.
stai singur în cameră, cu spatele rezemat de oglindă:
spune-mi ceva despre noi, să fie neapărat de dragoste și fiecare cuvânt să se atragă cu precedentul, până când, așezate într-un cerc, să cadă suficient de galbene, suficient de șlefuite, în jurul oglinzii.
Eu
trec fără să mă uit. Întâmplător prin cameră.
-Adevărul face ca adevărul să fie o iluzie.
Tu
întors cu fața la oglindă. Aștepți…
visele tale cu degetele mele peste gânduri, pleoapele mele peste pleopele tale de plumb.
Fără să cunosc pe care parte este asezată oglinda, telefonul sună.
Din nou trec prin cameră. Întâmplător răspund.
La celălalt capăt, cufundat în gânduri, îți imaginezi:
atingerea fiecărui gest neînceput în parte, voalul, glezna mulată în spatele fiecarei cute, fiecare mișcare a corpului ca pe o adiere a serilor de vară, eu, sărutul din penumbra dermei tale
-In oglindă, telefonul are o singură masură, linia!
Tu
o palmă sprijinită de geam, cu tâmple albe fără cusur si nenumărate sensuri interzise.
Ascult bătaia dandana din dreptul ferestrei. Ritmul se amplifică. Întind mâna;
dincolo, realitatea cu draperie (o țesatură bătută cu flori și mâncată de molii, dezvăluie nuditatea întunericului)
Privirea iși pune amprenta pe mai multe suprafețe deodată.
Un trup liniar în oglindă precipită telefonul. Gestul său torențial sparge oglinda.
074.647
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Camelia Petre
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 209
- Citire
- 2 min
- Versuri
- 20
- Actualizat
Cum sa citezi
Camelia Petre. “Telefonul din oglindă.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/camelia-petre/poezie/102203/telefonul-din-oglindaComentarii (7)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
JLInteresant joc al observațiilor și ideilor inspirate din reflexia unor obiecte în oglindă. Mi-au plăcut: adevărul face ca adevărul să fie o iluzie - îți mărturisesc că am ajuns foarte târziu și după multă suferință la Iisus Hristos, și, citindu-i viața, am ajuns la concluzia că el este Calea, Adevărul și Viața...deci, adevărul este Iisus. \"În oglindă, telefonul are o singură măsură - linia\"; în general mi-au plăcut toate conotațiile din \"spate\" ale observatorului, precum și gingășia și nota diafană a observațiilor din front. Limbaj plin de poezie și prospețime. Aprofundează în continuare genul- poemul are nuanța unui reportaj liric.
0
CMimi pare o piesa intr-un singur act in care secventele se desfasoara tacut, fiecare personaj vorbind doar pentru el in speranta ca celalalt ii poate auzi gindurile
\"visele tale cu degetele mele peste ginduri\"
mereu vin cu drag si incintare aici
\"visele tale cu degetele mele peste ginduri\"
mereu vin cu drag si incintare aici
0
ELOglindire poetică, neîntâmplător de întregită, chiar dacă oglinda se transformă în finalul tău în mii de imagini... și chiar și sunete, voci... cuvinte...
Nu imi iese din gind: \"Privirea iși pune amprenta pe mai multe suprafețe deodată.\"
Acelasi om, alte suprafete, alte planuri suprapuse, rasfrinte, in tine, cu el, cu tine.
Poem. Intreg. Sa iti ramai tie astfel, Amelie...
Drag, Ela
Nu imi iese din gind: \"Privirea iși pune amprenta pe mai multe suprafețe deodată.\"
Acelasi om, alte suprafete, alte planuri suprapuse, rasfrinte, in tine, cu el, cu tine.
Poem. Intreg. Sa iti ramai tie astfel, Amelie...
Drag, Ela
0
STspune-mi ceva despre noi, să fie neapărat de dragoste și fiecare cuvânt să se atragă cu precedentul, până când, așezate într-un cerc, să cadă suficient de galbene, suficient de șlefuite, în jurul oglinzii...
Si daca uneori nu poti vorbi despre iubire? Nu poti in momentul prestabilit X sa vorbesti despre dragoste, atunci ce facem? Tragem repede concluzii ca precis are el/ea ceva sau pe cineva? Sau lasam lucrurile sa curga in ritmul lor? De multe ori graba strica socoteala.. Nu totdeauna, dar..
Mi-a placut poezia.
sorin
Si daca uneori nu poti vorbi despre iubire? Nu poti in momentul prestabilit X sa vorbesti despre dragoste, atunci ce facem? Tragem repede concluzii ca precis are el/ea ceva sau pe cineva? Sau lasam lucrurile sa curga in ritmul lor? De multe ori graba strica socoteala.. Nu totdeauna, dar..
Mi-a placut poezia.
sorin
0
DSam avut senzatia a doua personaje aflate in aceeasi camera dar in contratimp, trecand unele pe langa altele, prin ele, un dialog al absentilor...al absentelor...
0
CPanton, multumesc pentru impresiile lasate. intre timp am modificat in aproape poveste
liviu, asa este, adevarul este Isus! ma bucur pentru astfel de analize si impresii lasate la text. multumesc!
carmen, deseori avem senzatia ca cel de langa noi ne poate auzi sau macar ghici gandurile, intentiile...dar de cele mai multe ori nu este asa. cel mai simplu este cuvantul direct, sincer, deschis adresat...altfel, dupa cum bine spui, se formeaza un vid de ganduri intre cei doi din care cu greu se mai pot regasi
daniela, astazi sunt \"neintamplator de intregita\"...cum reusesti...dincolo de cuvinte sa cunosti atat de bine? multumesc
sorin, ma bucur ca ti-a placut poezia. sper ca oglinda asta nu s-a oprit din drum in fata unor cuvinte nespuse de dragoste. las-o sa se sparga in cadere...aduce noroc!
danutz, ai avut o impresie corecta, buna...cele doua personaje isi vorbesc dar in planuri diferite, fara sa se inteleaga, fara sa se recunoasca, desi impart acelasi spatiu locativ...
liviu, asa este, adevarul este Isus! ma bucur pentru astfel de analize si impresii lasate la text. multumesc!
carmen, deseori avem senzatia ca cel de langa noi ne poate auzi sau macar ghici gandurile, intentiile...dar de cele mai multe ori nu este asa. cel mai simplu este cuvantul direct, sincer, deschis adresat...altfel, dupa cum bine spui, se formeaza un vid de ganduri intre cei doi din care cu greu se mai pot regasi
daniela, astazi sunt \"neintamplator de intregita\"...cum reusesti...dincolo de cuvinte sa cunosti atat de bine? multumesc
sorin, ma bucur ca ti-a placut poezia. sper ca oglinda asta nu s-a oprit din drum in fata unor cuvinte nespuse de dragoste. las-o sa se sparga in cadere...aduce noroc!
danutz, ai avut o impresie corecta, buna...cele doua personaje isi vorbesc dar in planuri diferite, fara sa se inteleaga, fara sa se recunoasca, desi impart acelasi spatiu locativ...
0
Un text interesant eu as zice ca poti s-o numesti chiar poezie nu doar \"aproape\".