sorin ene

abia acum, cu scuze

ramona
nu-mi dau seama daca pe alocuri mai exista si irosiri verbale dar ma bucur ca totusi ti-a placut. multumesc mult

teo
apreciez comentariile tale asa cum apreciez oamenii simpli si cu bun simt. multumesc foarte pentru extragerea esentelor

nu ma impac deloc cu alaturarea mirosului de salam in strofa cu pricina, rupe ceva din naturalete, e o abatere ce vine prea brusc din exterior prin alaturare. in rest, ca de regula, da. trasaturi adecvate, infinite si multe ferestre.

alena, haiduc alena
nu stiu, putin probabil. bine, nici n-am mai trecut demult pe acolo. auzisem ceva despre o schimbare de domiciliu, dar nu e sigur, asa ca nu pot spune exact. nu-mi amintesc amanunte, insa nici vorba sa-i fi fost post meridian.
p.s. n-am retinut cu precizie nici macar anul, dar era sigur vara. nu ca si asta.
alena, haiduc alena, iti multumesc

articulatiile au valul suficient de transparent astfel incat nucleul strabate pana la vaz, pana la cotor. un camp subordonat trairilor. nu poti negocia cu viata ceva ce nu mai exista. inlantuirea se intampla, devine transmisibila, are ecou. baza introspectiei rascoleste sensuri. si nu e deloc simplu. \"ai pierdut o iubire, sau ceva nu s-a putut opri din alunecare.\" asta e de motto.

adriana
e un spatiu fara frontiere, vad si prin vazul tau. reflecta picaturile altfel. de aceea, ce spui, nu diminueaza. orizontul e viu, se capteaza pentru o mai buna orientare.

alina
hai sa o numim compozitie subiectiva, iar forma sa fie la alegere. tocmai pentru ca inteleg, ma si intereseaza. uite, din 50 de secundare, cel putin 45 au ticaitul diferit, ideea e ca toate 50 sunt asamblate in ceasuri si au menirea egala - sa duca orele mai departe. eu n-am habar care-mi sunt gradatiile dar imi place orice ritm in care sunt percepute. pentru ca toate aduc un sunet in plus. e o consolidare.

mihai
se poate. la mine e invers - aproape niciodata nu vreau nimic dar mai mereu rezulta cate ceva.

cu multumiri tuturor

cati
astrid asta e o impiedicata nativ si esentialmente total lipsita de simtul raspunderii. nu eu am cautat-o, a ajuns ea la mine. vorbeste mai mult in gand, de aceea vine rar. cat despre veniri si plecari, sunt smulse din real. ma bucur sa te regasesc.

george
sunt doar culori si sunete. nu cunosc o disciplina auxiliara, nici independenta. doar fractii ce apar modificate cand inchid ochii. asa ajung aici. prin urmare, ma onoreaza aprecierea

mada
preluat \"ceva-ul\" si adaugat. pentru ca e credibil, deci mult mai evident. de asemenea, pier innoptarile. sa aiba acelasi fagas. ramane restul, fiind pur sufletesc. imi place sa vad/simt cum o mana atinge un umar. am tresarit si nu mi-e specific. asta inseamna ca.

daniel
iti spun foarte sincer ca in afara de interjectie si emoticoane, n-am inteles nimic din comentariul tau. si nu consum alcool, nici macar joia. daca iti faci timp sa revii, mi-ar prinde bine, altfel ramane doar confuzia. in afara de.

va multumesc pentru

aici totul tine de o esenta fundamental vizionara. sunt cateva imagini ilustrate aproape cubist, cel putin in perceptia mea. cautarea unei vieti actuale si imediate, vibratiile cu trasaturi cardinale, grefele create impotriva ratarilor, a deceptiilor. oameni si pasi fara decalajul receptarii. da. in rest, as incerca sa inlocuiesc cumva repetitiile de sa-si, sa-mi.

ai incercat sa citesti cu voce tare primul vers?
aici recte: corpul meu ca un port portocale rasturnate

ma voi gandi la o alternativa acolo unde ati sugerat dvs., eventual si la ceva defrisari. va foarte multumesc pentru lectura si semn.

emilian
nu cred ca stii cat de importanta este opinia ta aici. iti multumesc.

carmen
de admirat felul in care stii sa culegi formele ce ar putea constitui un intreg. iti multumesc mult, stii asta:)

alberto
nu stiu niciodata la ce sa ma astept cand vad numele tau pe aici. multumesc frumos de prezenta

spumos. dezinhibat. relaxat. relaxant. excelent text.

elena
ultimul vers e unul de comisura, de aici senzatia ca ar fi rupt. campurile restranse creeaza o intimitate imediata.

carmen
complexitatea orizontului poate aceentua prapastii. ce bine cand nu esti marginit. instinctul prim a fost acela de a scrie cateva randuri pe care, atunci cand le recitesc, sa reusesc sa nu le uit inceputul:)

andrei
chiar o gluma nefireasca, de ce nu? pentru cine nu are valul peste ochi, viata poate fi orice, la alegere. chiar si o carioca, o pasare flamingo, un punct, un cer.

alberto
depinde si de calitatea detergentului. iar ce nu iese la spalat, se arunca, e chiar mai simplu decat pare. esentiala e distingerea termenilor.

teo
de multe ori lucrurile simple pot salva derive carora aproape ca nu le gasim solutii. reflectarea nu inseamna neaparat cunoastere, mai degraba separare. mai exista si o doza zilnica de ape tulburi. pipaitul e unul dintre simturile importante. asa cum tu.

alina
m-am.


va multumesc mult tuturor.

mobilitatea functiilor sufletesti disociaza raspicat treptele de compunere. firesc, fara a fi ca o prevedere. de unde si valentele ce isi accepta dizolvarea. cadrele inunda, galbenul reface. in plus, nu are carje, ceea ce amplifica.

inlocuiesc pe_pervaz cu orice altceva si raman cu restul. candoare speciala, aproape solemna. permite o larga desfasurare vizuala. marturisire usor conventionala dar cu unghiuri, secvente si culori relevante.

Între degetele mele crește o mare - asta mi se pare un poem in sine. in strofa 5 as fi intrerupt asa -Ma rog sa nu se scufunde. cateva pasaje extratemporale, bine intercalate. verigile nu par a fi intamplatoare, iar intregul, nefiind rupt, starneste.

alberto
plasticitatea sensurilor s-a vrut restransa. doar semnificatiile sunt directe. cand remarci imperfectiuni precum si zone mai luminoase, sa stii ca toate astea nu tin de muschi, mai degraba de subdiviziunile vocilor interioare. dar mi se pare amuzant. prin urmare zambesc, cu multumiri evident.

carmen
ca de regula, remarci esentialul. poate ca tocmai apropierea spatiala elimina obstacolele. notat si asimilat condensarile tale. plus ca ma bucura semnul tau. cu multumiri incluse.

teo
tot ce ai mentionat cu precadere, pastreaza semnele unei identitati izolate, particulare. de aceea placut surprins de puterea privirii. multumesc frumos pentru bilant si semn.

sa vad cum fac, cum schimb ori elimin. dar nu acum ca-s tare obo. multumesc frumos de citire, sugestii si tot

aprecieri pentru asa comentariu elaborat. idea era ca niciodata nu traim pe de-a-ntregul. depindem de necesitati, de imprejurari, de negru, de alb. mi-as fi dorit ca fondul sa fie unul simplu, chiar elementar, am deschis prea multe usi insa. de luat in calcul sentinta ta. onorat, multumesc.

implicarea de tip empiric, schimbul de ganduri echivalente, sunt doar cateva dintre sectiunile cu atitudine. atrag elementele incluse ca un demers mai degraba de natura expandabila care implicit nu sufoca. asadar nu determina izolari pentru ca ideile prind viata.

are gust de inocent si rustic. nostalgii neimpuse dar limpezi. perceptibila de altfel emotia estetica ce tinde a se rasfrange in ecouri. nu ma impac defel cu scapatul pedalei din laba.