zero pași

nimic desirat, asadar opusul miscarii. se vede si partea intunecata dar si orizontul. nu se poate citi din reflex, ci dincolo de privire. asa cum spuneai - nu poti ierta ce nu poti intelege. remarcabil.

Plăcut: „conturul inimii îmi ține loc de piept”; „ghiocei – bilete tipărite”
Înțeleg insistența pe metafora „căderii printre cuvinte”, pe care o pun în legătură cu: „nu pot măslui pe bani volume pentru concursuri” sau cu „aș mai fi scris vreo două versuri însă alt public trebuie s-aștept”, dar nu înțeleg asocierea repetată cu unghiul drept și cu triunghiul (metafore ale perfecțiunii?):
„și dacă am căzut printre cuvinte triunghiul nu s-a frânt – e drept”
„cădem printre cuvinte ca pe trepte și cel mai tare doare unghiul drept”

mulțumesc, Sorin, atât pentru prezență, cât și pentru cuvinte.

există, George, după cum probabil că nu îți este străin, două tipuri de căderi: căderea înăuntru , respectiv căderea în afară; restul nu este, cel puțin din perspectiva mea, decât geometrie moral-estetică...; mulțumesc pentru lectură și pentru semnul de cuvânt.