oameni care îmi amintesc că sunt vie

creezi undeva o lumina, capabila oricand sa salveze un eventual esec. asta pentru ca starea se incadreaza in deplin balans cu atomsfera. cateva picaturi iata ca sunt suficiente pentru ca starea de miscare in gol, sa fie anulata.

deci sunt.......salvată!glumesc. mulțumesc pentru comentariu și pentru faptul că ai văzut lumina. deocamdată sunt la faza în care autobiograficul mă pregătește pentru transcenderea într-o altă latură a poeticului.
cu prietenie

ehehe, ce-mi place mie pășunismul ăsta de ște o iosif certat cu dimitrie anghel din cauze de nataliforme! și brusc, precum dihotomia la topârceanu, apare portărelul lumii moderne, telefonul, să dea iama prin motive folclorice ca un brebenel! dar noi ne-ntoarcem ca bidiviul în staul și ne rugăm tot la mesteacăn, deoarece, vorba aia, veșnicia s-a nascut în mintea celor care iau cîmpii către perenitate și rămân acolo. profundamente afectat de aceste afecte, purced spre desăvârșirea sinelui și mă desfid.

sper că nu te-a afectat prea tare!așa că poți juca.
ps:lăsînd la o parte tonul tău ironic, și ei sunt ai noștri nu???

un text care m-a eclipsat prin prisma primei strofe. și simt o pătrundere lăuntrică care răscolește în timp.
de aceea îmi permit să citez:

\"își uitase sufletul
îmbrăcat într-un singur rând de haine
pierduse singura parte de țară
în care adunase
toate blestemele părinților
pe o bucată de hârtie
curgeau lacrimi de cireș
în vocea ei
parcă o vedeam pe mama
adunând ploaia în sân\"

cu sinceritate,
teodor dume,

prima parte, daca nu ar trece masura stilului \"consacrat\" aici, mie unuia a inceput sa-mi provoace repulsie!

textul e scris în urma unei întîmplări reale, are o notă personală. stînd de vorbă cu batrînica asta, care mi-a daruit un buchet de narcise, strînse de pe cîmp, am înțeles ce puțin ne trebuie sa fim fericiti..
cu drag si tie

Cezara, frumusețea stă în simplitate, sunt pline de melancolie versurile și scot în evidență sufletul tău în măsură să dea viață amintirilor. Rețin un final deosebit de curat: \"mă îndrept ușor din gânduri
și plec să mă rog la un mesteacăn\"

mihai:n-ai decît să citești ce nu-și provoacă....ai tot acest drept.
marius:așa e. doar oamenilor le place să se complice. o seară liniștită și ție.
cezara

să corectez ,,nu-ți,, și să-ți mai spun că eu, de bine de rău am un stil dar tu te mai cauți.o seară cu rime pline,salut!