sorin despoT

nici un sunet dincoace de fereastră; dincolo, legănatul blînd al castanilor în ulcica de noxe. balanța umerilor tăi, ușor înclinată deasupra pervazului, unde dîra unei replici adormite se

ochii aceștia sunt singurii ochi pe care îi am în balamucul ăsta erotic cu gust de iarbă putredă iubirea noastră e patrupedă se scarpină după ureche cu piciorul din spate și lasă bale și roade

galopul fractura insistența cu care despachetează clipe numai bune de spînzurat în brăduț privește luminile iume alunecăm prin crevasele unui tor chiar dacă ne-au

nu e nimic lejer nici o măruntă născocire care să simuleze pentru o clipă relaxarea e noaptea în care îmi pierd cel mai bun prieten e cîte un pumn în spatele fiecărui cuvînt îmi înfige o mînă

o seară în care am apucat să nu spun nimic cu viața asta lungă în ghiozdanul de școală – bagaj de cunoștințe cu buzunare încăpătoare pentru valori și catarame sănătoase pe post de antifurt – trec

o furtună de înțelepciune la marginea fiecărui cuvînt apoi camera cedează treptat presiunii eliberînd în atmosferă norișori roz și țestoase fiecare copil își îmbrățișează animalul de pluș sub

18 august 1991 bunica mea cumpăra halate și mărgele dintr-o consignație de la obor cînd inima ei a încetat să bată ochii reci ai bunicii încă fixau o pereche de ciorapi lycra pe stradă oamenii

14 noiembrie 1990 tata întîrzia beat cu flori în sacoșă număra spaime pe jos și guri de canal din troleibuz o blondă oacheșă de la apaca îi căuta privirea cînd mîinile mamei pline de lacrimi și

îți zăresc privirea iscoditoare din capătul opus al troleului. se zburătăcesc fire de praf în lumina ciufulită de zoaie. o clipă numai, pensulezi un gest înspre mine și capitulez: fă-mă drum și